da, uite, incep treptat-treptat sa-mi recunosc dorurile si dorintele...
eu am cunoscut marea tarziu... dar dupa ce am cunoscut-o am vizitat-o cu fidelitate. in ultimii ani insa, m-am uitat mai rar in ochii ei...
dupa ce mi-am schimbat planurile de vacanta mi-am dat seama ca pot merge la mare oricand. o zi, un week-end. pentru relatia mea cu ea e suficient.
o vad, o revad cu ochii mintii. si cu urechile si cu toata pielea.
stiu ca atunci cand o voi reintalni, la inceput cu ochii si urechile, apoi cu palmele si cu talpile imi voi da seama ca nimic din amintire nu egaleaza realitatea. nici ..., nici...., nimic.
nici amintirea aceea, nici amintirea aceea.
ci prezentul, reinnoit cu fiecare val.
pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
24 de comentarii:
Draga mea dragă, de ce simt eu că tu te pregăteşti de plecare către marea cea mare?
Şi eu ador mare, mult,mult deşi era să mă lege de ea un eveniment nefericit...
Un amic mă tot ameninţa că se duce în larg si nu se mai întoarce dacă nu răspund sentimentelor lui.
Adică mă şantaja...a fost greşeala fatală...eu nu răspund la şantaj nici măcar la cel sentimental.
Să ai o vacanţă de vis dacă ai gânduri serioase cu...marea...
Eu cred ca mergand la mare dorul tau va muri. In mod sigur marii ii e dor de tine asa ca ai omora si dorul ei.
...
Spunand asta imi pare deosebit de interesant sa-ti propun realizarea "crimei perfecte" :-).
O sa incep cu ceea ce am observat deja la mine:
- daca omorandu-mi dorul obtin si moartea simultana a dorului celuilalt crima e o desfatare
- atunci cand imi ucid dorul in faze incipiente satisfactia sacrificiului e sumara
- cand incercand sa-mi ucid dorul sporesc dorul celuilalt pentru altcineva inseamna ca dorul meu nu va mai muri niciodata
din dragoste pentru viata asta parca prea plina de doruri ce nu vor mai putea fi niciodata ucise
Geanina,
nu ma pregatesc...
cand va fi, pur si simplu am sa trag o fuga...
si marea mea e plina de evenimente... pe astea mi le amintesc aici. cand ma duc la ea si imi bag picoarele in ea, de fapt, imi bag picioarele in orice altceva si traiesc prezentul in ea, fie si numai cateva clipe, pana la valul urmator de prezent.
Anonim...
si de tine mi-e dor, dar dorul asta il mai cresc un pic :)
marii nu-i e dor de mine.
are suficiente fire de nisip si picturi de apa...
asa ca nu voi infaptui crima perfecta, ci doar cateva zgarieturi pe propriile vene...
ce ai observat la tine e perfect adevarat, te rog, scrie la tine mai pe larg despre asta...
Eu sunt convins ca marii ii e dor de tine!!!
Pentru ca eu cred ca nu exista vreo forma de materie in tot Universul asta care sa nu tresara in prezenta unui om care isi doreste atat de mult sa "vada" lucrurile asa cum sunt incat isi scrie in propriul nume un reminder: "Ajna".
Poate ca nu ai stiut dar vreau sa te asigur ca si marea are un blog al ei. Are atat de multe de spus pe el incat trebuie sa stearga periodic o parte cu valurile pentru a avea loc sa mai scrie ceva nou. Mersul la mare e de fapt transformarea noastra in niste personaje pe blogul marii.
Daca ceea ce am spus in primul paragaf nu crezi atunci crede macar ca-ti simte lipsa sa scrii ceva pe blogul ei facand cativa pasi in nisip.
Du-te la mare si citeste toate lucrurile frumoase scrise pe plaja!
din dragoste de viata asta MARE
:))
of, maestru al persuasiunii ce esti...
ce bine ca... si ca nu...
da, de mers am sa merg...
Chiar dacă sunt un permanent îndrăgostit de munte, recunosc că marea mi-a oferit destule clipe de neuitat...
Cristi,
pentru ca meriti :)
muntele nu plange daca te duci la mare...
Marea, iubirea mea statornica...
poate cea mai statornica dintre toate celelalte iubiri...Deci nu, intai e viata si apoi Marea, entitati care-mi raspund cu aceeasi fidelitate.
Si apoi...
Anonim, crime perfecte si maestru al persuasiunii... De ce ???
Mugur,
si mie mi-au adus aminte ceilalti...
si am hotarat ca VREAU si ca voi merge!
uneori e simplu, te urci dimineata in tren, ajungi la mare, faci o baie, te plimbi, mai faci o baie si te urci in trenul de intoarcere...
Gabi,
pentru ca avem amintirea marii de cand am aparut ca viata pe Pamant si de cand am facut ca fiinta primele miscari de inot in oceanul amniotic...
si apoi...
pe Anonim l-a mai citit pe aici pe la mine, ii stii stilul... :)
crimele perfecte sunt in imaginatia lui... :)
poate ca maestru al persuasiunii e in imaginatia mea... dar nu numai... :))
ehhh... cui nui poate fi....
Marea... melancolica si calda... cu mangaieri blande si cu multa personalitate.Iti poti spala pacatele si tristetea cu apa marii. Sarea vindeca ranile.
Marea e un bun ascultator... si poarta povestile departe, tot mai departe.
Adesea, aduce si raspunuri.
Reintalnire placuta cu marea iti doresc.
Da,
explicatia este cat se poate de logica. Cu toate astea sunt oameni care nu iubesc apa asa...total ca noi.Unii chiar se tem de ea...
Gabi,
eu nu stiu sa inot.
si chiar mi-e frica de apa.
dar senzatia de a intra in mare, chiar si pentru balaceala e incomparabila.
au fost momente in care chiar am uitat ca nu stiu sa inot... dar atunci... hmm... mai interveneau si alti factori....
Claudia, multumesc...
nu merg curand.
ce-ar fi sa mergem impreuna?
eu as merge un week-end dupa jumatea lui august. cine vine cu mine? de preferinta la Costinesti, acolo am radacinile tineretii...
Handesion :)
ehh? oh! ah! ooo! uau! :))in fatza marii...
sau in mare...
O sa mergem sa ne reinnoim prezentul... Valul e mare minune, si soarele la fel. Facem miscarea si vom rasari din mare...
:)
da, minune, abia astept...
Azi am fost tinut la respect, apa era foarte rece... Am privit insa valurile...
Paul,
da, deci imaginile sunt proaspete...
probabil ca si sunetele...
ai atins-o macar cu mana?
Asta da, desigur... Pentru asta am avut destul curaj...
Mai incercam si astazi, poate vom avea mai mult noroc...
Salut un om cu marea in suflet.
Semnez : un alt om cu marea in suflet...
tu ai fost prima care mi-ai reamintit, daptamana trecuta, cu postarea ta...
Trimiteți un comentariu