miercuri, 8 iulie 2009

jumatate

cu jumatate de an in urma, Soarele privea Pamantul de pe celalata parte (sau CealaltaParte :)), in Bucuresti cadea prima si ultima ninsoare a anului iar eu ii cunosteam pe primii doi dintr-o fascinanata serie de prieteni si ma hotaram sa continui sa scriu pe blog.
m-am dus la intalnirea acelui grup fara chef, nestiind ce caut acolo. doar asa, din jena fatza de cel care daduse insistent telefoane sa stranga grupul. si pentru ca o colega m-a sunat si ea dupa aceea, cu ,,hai ca daca te duci tu, vin si eu".
ma rog, fie...
am ajuns un pic mai devreme, in sala erau cei doi prieteni, lucrau deja. sau, ma rog, dadeau impresia asta. am facut cunostinta, am ras, le-am arata pozele cu zapada pe care le facusem in ziua aia, ei s-au prins ca voiam sa ma laud si sa ma rasfat si au intrat cu bunavointa si amuzament in jocul meu. am facut schimb de carti de vizita, adrese de mail, de bloguri... si in seara aceea sau in cea imediat urmatoare, blogul meu la care voiam sa renunt dupa un an in care functionase doar ca proiect-jurnal a vazut primele comentarii...
ei da, ulterior am sters anul trecut, pentru ca intre timp blogul s-a schimbat, aici am inceput sa ma intalnesc cu din ce in ce mai multi prieteni.
intre timp, cei doi s-au intors treptat spre vietile lor reale; unul mai trece pe aici doar cu invitatie speciala, iar celalalt e acum in vacanta...
intre timp, am avut in viata virtuala cu sediul aici momente superbe de distractie si petrecere, comunicare, intimitate, prietenie...
am cunoscut si in realitate o parte din acesti oameni speciali si abia astept saptamana viitoare cand am sa-i mai cunosc pe unii...

15 comentarii:

Leo spunea...

Buna dimineata, draga prietena ! :)

Incepusem acum cateva minute un articol despre "Noii mei prieteni" - cei pe care i-am intalnit in lumea virtuala. M-am minunat inca o data cand ti-am citit articolul, pentru ca este din nou in ton cu ceea ce simteam eu astazi.
Am hotarat ca despre prieteni trebuie sa vorbesc pe indelete, asa ca articolul cu pricina va mai suferi multe transformari si adaugiri, pana va fi complet si va vedea lumina.

De abia astept sa ne impartasesti impresii de la intalnire si imi pare tare rau ca nu pot sa particip. Ma revansez eu cumva... :D

Cristian Lisandru spunea...

Lumea asta a blogurilor a fost şi pentru mine o plăcută surpriză... Dacă se va putea, am să încerc să fac în aşa fel încât să-i cunosc şi în realitate pe musafirii dragi care îmi trec pragul virtual...

Mikka spunea...

Draga mea draga...
Asa ne-am re-cunoscut si noi...
Ne vazuseram, asta in "stergere", dar tot virtualul a facut puntea. Initial. Pe urma, gradinile si Cismigiul...

E o minune, puntea asa, care aduna pe cei ce nu se pot intalni. Su sepot, pana la urma :)))

Povesteam ieri de chefuri virtuale. Au ramasa masca amicii carora le spuneam. Ei credeau ca yo sunt in soi de cuc... Acum ma cred un KU-KU... (Povestesc alt'data ce e grupul asta - daca o mai fi)

O sa tot vin pe aici, prin gradina ta, asa ca o sa ai comentarii... Ce fel, asta nu garantez... De-ale mele, sigur...

O zi de minune, draga mea!


@ Leutule draga, sa stii ca te tinem asa, virtuala cum esti, in inima. De aici nu lipsesti!

Paul spunea...

Continua sa fotografiezi bulgari de zapada. Iti ies al naibii de bine...

Leo spunea...

Ajnanina, Mikka, sunteti doi sori mai mici la care ne incalzim sufletele inghetate. Cum sa nu venim si pe-aici, si pe dincolo ?
Eu sunt fan ! :D

ajnanina spunea...

Leutzule drag :)
a fost asa frumos sa ne cunoastem si recunoastem...
ca rude virtuale ce suntem...
imi amintesc cheful virtual la care te-am cunoascut mai bine, cel din 3 martie :))
facusesi niste prajituri grozave :))

ajnanina spunea...

Cristi,
iti dai seama cu mar fi sa te cunosti in realitate cu toti musafirii tai virtuali?

mai ceva ca o nunta :))

ajnanina spunea...

Paul,
da, asa e...
doar ca a fost unica ninsoare a anului.

probabil ca vom ajunge sa mergem la munte ca la Mecca, pentru a vedea si a simti zapada...

probabil ca asta a fost conjunctura pe care Universul a ales-o pentru cunoastere si recunoastere...
sunt tare curioasa sa vad cum face data viitoare...

ajnanina spunea...

Mikka, dragoste...
e asa de frumos sa ni se ofere a doua, a treia, a n-a sansa...
sunt atat de incantata ca am prins-o pe asta, cand ne-am sincronizat...
si ne-am alaturat fire din povesti...
si vazandu-le pe ale tale, mi-a venit inima la loc, alaturi de minte, in corp...

Leo spunea...

V-as face multe alte bunatati daca v-as intalni in realitate !
(s-ar bucura mama, daca ar citi... :D )
Sper sa o tinem in ritmul asta, imi place prea mult defularea asta ca sa ma opresc acum ! Si sunt cateva personaje - papusi manuite pe degete - de care n-as vrea sa ma despart. Unul e personajul Ajnanina !
Cu mult drag !!!

ajnanina spunea...

Leo,
nu avem cum sa ne despartim...
oricum, nu curand.

mai avem inca multe de invatat una de la cealalta.
e grozav ca ne-am potrivit.

pe Mikka am vazut-o prima data la intalnirea unor cunostinte comune, acum cativa ani...
pe fuga, insuficient pentur a se lega ceva...
dar adresa mea de mail i-a ramas si am primit un mai de la ea cand si-a facut blogul...
cum puteam sa stiu in clipa aceea ca imi va deveni cea mai buna prietena?

asa ca...
n-ai idee ce se poate petrece daca oamenii se intalnesc in clipa magica in care au maximum de compatibilitate...

n-ai ideea ce rol poate juca in viata ta un om acum necunoscut si pe care l-ai putea intalni in cateva zile...

asta e farmecul...

iar noi cu siguranta avem ce ne spune / scrie...

Mikka spunea...

Offfff... m-am topiiiiiit!
@Leo draga, exact ca in povesti, cum i-a facut zmeoaica voinicului indraznet, imi vine sa te inghit si pe urma sa te scot afara, mai frumoasa ca inainte!
O sa facem noi schimb de bunatati! Musai!

@Ajnanina, m-am muiat de tot.Cum mai merg eu la tuns???
"cea mai buna prietena"... N-am mai avut de mult, si-mi doream...
Ma intaresc, ma fac "sobra" si zic scurt: Retziproca, scumpete!
Las' ca vezi tu la serbet!

O sa-i fac netului si pc-ului (si aluia de imprumut de acum) o statuie "comuna", una mai ceva ca Buddha de aur...

Pe clipa aia magica tehnica a mers de minune si a facut ceea ce o Frumoasa numea Innernet...
De fapt ea, Frumoasa aia, ne-a bagat pe toti acum sapte ani in CIA... Cosmic Innernet Academy...

Cum zici tu, Ajnanina, ca ar fi daca ne-ma intalni toti prietenii virtuali? Nunta? Nunta sa fie!
O nunta in cer... Si in inimi. Exact locul prefect unde nunta se sarbatoareste forever...

Imbratisari cosmice si pupici magici, dragelor!

gabi spunea...

Musc din sentimentele intregi cu nesat. Pe cele jumatati de masura le las cu sfiala...Nu, nu mi se par ca-mi apartin.
Sinceritatea se simte in cateva secunde in momentul intalnirilor de priviri. Ochii...da, ochii...oglinda sufletului !

ajnanina spunea...

Gabi...

poti trai sentimente intregi si in jumatati de timp...

iar cand masura e mare...

gabi spunea...

Ajnanina,
nu te contrazic. Admir bobocul si iubesc floarea, firesc as spune in drumul meu cu popas de bucurie.