cunosc oameni pentru care cea mai mare injuratura ar fi sa le spui: ,,stiam eu".
pentru ca in clipa aia ei simt ca si-au pierdut forta pe care o aveau asupra ta.
si atunci, scot brusc la suprafata o surpriza sau rastoarna cu cateva cuvinte sensul initial pana cand tu intri din nou in transa si pleci incercand sa dezlegi misterul... si, eventual, cerandu-ti scuze de a fi crezut ca intelegi...
ii iubesc pe acesti oameni. provocarile lor m-au ajutat sa cresc. momentele lor de zambet care validau din cand in cand (nu prea des, sa nu pleznesc de orgoliu) faptul ce e ok ca am inteles (atata timp cat pastrez secretul).
ii iubesc pentru toata munca de a fi adunat in mintea lor un univers in continua expansiune din care sa poata scoate oricand ceva inedit si valoros.
ii iubesc pentru toate clipele lor de incrancenare in care si-au asumat constient destinul singuratic al celui care stie.
il iubesc pe copilul din ei care si-a dat dorintele copilaresti pe vointa...
si le sunt recunoscatoare pentru increderea de a ma fi acceptat alaturi de ei, in momentele de autenticitate.
13 comentarii:
M citit de mule ori aceste rânduri şi nu am să mă reped să spun"ştiam eu", am să spun "Mulţumesc şi mă înclin" în faţa unui om deosebit!"
Rar mi-a fost dat să întâlnesc oameni ca tine, dar când i-am cunoscut , atunci când am pus dorinţă trifoiului, l-am rugat să aibă grijă de prietenia noastră până în ultima clipă a vieţii.
Mi-e dor de tine, mi-e dor de voi şi de următoarea revedere.
Îmbrăţişări peste normă, draga mea dragă!
Frumos text, Ajanina, frumoasă declaraţie... Nu pot să spun că am intrat în legătură cu persoanele acelea pentru care "ştiam eu" reprezintă o înjurătură...
Mugur,
nici eu nu stau zilnic in fata unor astfel de oameni imprevizibili...
si nici nu mi-as dori o viata plina de astfel de provocari...
ii iubesc si pe cei care cand aud ,,stiam eu" intreaba ,,da? uau!" cu ochii mari de uimire si bucurosi ca au fost intuiti...
si mi-s dragi si cei normali care nu fac caz de asta... :))
Geanina,
si mie mi-e dor de tine...
oameni ca mine?
ma faci curioasa... adica cum ?
Cristi,
e bine ca nu... :)
si asta e avantajul comunicarii virtuale, declaratiile publice discrete... :))
Sunt oameni destul de rari acestia, iar tu esti o norocoasa ca i+ai intalnit. Eu, ma multumesc cu tine. Inca, trebuie sa-mi fac curaj sa te sun. Ma chinui de cateva zile bune. Sper sa nu.mi ia foarte mult.Timpul e pretios.
Imbratisari cu dor si drag, apreciere si recunostinta!
Ajnanina
chiar daca pentru multi oameni pe care i-am cunoscut, gandirea creativa si sufletul curat nu este reactia la Stiam eu, pot sa spun ca am avut si am marele noroc sa ii descopar tot mai des si mai des.
asemenea oameni stiu - a imparti, inseamna a te imbogati.
din fiecare experienta invata ceva, la fiecare durere reactioneaza ca si cum lumea este un univers de cunoscut.
sunt lumanari care isi impart flacara si devin tot mai stralucitori.
banuiesc eu ca am mai gasit pe cineva si pe acest blog :)
Claudia... :))))))
las' ca te sun eu!
ce reclama imi faci aici? daca fuge lumea de mine...
Angela,
la mine pe blog gasesti multa lume buna :)))
incepand cu mine... :))
reactia la acesti oameni e controversata; unii ii apreciaza pentru mintea lor sclipitoare, altii ii detesta pentru atitudine...
si unii si altii au dreptate...
imi palce sa ma gandesc ca oamenii puternici au puncte sensibile (nu slabe)... si am invatat in timp sa le respect...
e mult drag si mult bine in gandurile tale...
Hmmm... Sa vezi reactia la "asa,si?"
ACOLO spectacol! Dar, vorba ta, ii iubim. Si ne iubim si pe noi ca reusim sa fim asa destepti... :))) si asa de iubitori... :)))))))))
Si noi te iubim pe tine !
Mikka, :))))
pe vremuri nici nu mi s-ar fi parut posibila o astfle de intrebare... :))
vaaaai, ce departe mi se par acele vremuri...
Gabi, cu toata dragostea, si eu pe voi :)
Trimiteți un comentariu