miercuri, 8 iulie 2009

despre frigiditate

sursa poza
saptamana trecuta, intr-o bucata de zi de plimbat prin librarii am descoperit ca in fata cartilor pe care le cautasem, pe care mi le dorisem si pe care in momentul acela le rasfoiam nu mai simteam nici o umbra de dorinta de a le avea. sau macar placerea de a le rasfoi, insotita de promisiunea de a mi le cumpara.
am fost surprinsa de reactia mea, pentru ca de obicei rasfoiesc cartile dorite cu reala placere si abia astept sa mi le cumpar. uneori ma trezesc citind in librarie pagini intregi si atunci imi dau seama ca relatia mea cu ele a inceput deja.
am plecat de acolo un pic confuza. era oare din cauza caldurii? sau devenisem, brusc, atat de inteleapta incat cartile nu imi mai spuneau nimic?
acasa, situatia nu era cu mult diferita. mi-am plimbat privirea si mainile peste cartile pe care mi le cumparasem de curand si nu apucasem sa le citesc... aproape ca imi venea sa le cer scuze. nu. n-aveam chef de niciuna dintre ele...
azi, zi de vacanta, ies in oras pentru o intalnire de lucru, care se termina repede. ok, in drum spre casa as putea sa mai intru macar prin una-doua librarii... dar daca nici acum nu simt nimic? ei, mare lucru fac economie... dar trebuie sa verific...
in prima librarie nimic. oricum, in ultimele luni au schimbat ordinea cartilor in majoritatea locurilor pe unde bantuiam dupa delicatese tiparite, asa ca treceam cu ochii (doar cu ochii, ca in librarii nu imi permit sa le pipai ca acasa) peste multe titluri si coperti neinteresante pana cand sa gasesc rafturile alea unde ma afund mai detaliat.
in a doua insa... undeva, intr-un colt, in raftul de jos ma loveste o jumatate de titlu... nu cumva... da, o carte pe care o vazusem cu ani inainte, cand mi se apruse prea scumpa... ma rog, intre timp ii mai crescuse pretul, dar nu asta e important... ci faptul ca, desi facea parte dintr-o viata anterioara, desi aparent acum nu mai raspundea preocuparilor mele, faptul ca atunci fusese atat de intens dorita imi aduce acum un fior cald... pe care ma opresc sa-l constientizez...
un val bland de amintiri imi loveste mintea... despre perioada in care puneam intrebari si primeam tot intrebari... perioada atunci frustranta, dar care acum are tandretea incetosata a amintirilor din copilarie...
o iau si o deschid cu maaare placere...
da, cat de mult mi-o dorisem... nu, nu mai aveam nevoie de ea...
bineinteles ca mi-o cumpar.
iar in libraria urmatoare, relatiile mele cu cartile reintra in normalitate... ma bucur de ele...

8 comentarii:

Mikka spunea...

Da... am avut si o sa mai am astfel de perioade de frigiditate literara...
Cum de mai multi ani ma hranesc mai mult cu un anume gen de scriere, din alea care povestesc despre descoperire, crestere si hranire, despre iubire, uneori imi gasesc cu bucurie in mine atat de multe minunatii, ca nu-mi mai iau nectarul din alte flori. Pe urma vine iar asa, o sete, un chef de "divers" si iar mai bazai librariile. Gasesc tot felul de bunatati. Pe urma iar ma opresc. Si tot asa...

ajnanina spunea...

buun...
ma gandeam eu ca tu spargi gheata... :)

e placuta aceasta miscare de val, de cautare in afara si (re)gasire in interior...

Mikka spunea...

Haaa... Am uitat sa-ti spun ca imi place grozav cum te simti azi...
Ce palarie fainaaaa!
Wizard, ai? Hogwarts, ai?

Leo spunea...

Am citit pe nerasuflate, ma gandeam eu ca o sa fie un happy-end. Titlul e surprinzator ! :D

Eu am zis ca nu mai intru in libraii, pentru ca devin o frustrata : atatea carti minunate, si intr-o limba pe care n-o s-o invat in veci !... :D

ajnanina spunea...

Mikka :))

si de asta te iubesc, pentru ca imi intelegi emotiile ... :))

pai cum, la ce-s bune diplomele daca nu pentru a ma lauda cu ele ?

ca la farmece oricum am avut corijenta :))

ajnanina spunea...

Leo,
frustrarea poate sa creasca dorinta...
iar cartile scrise intr-o limba necunoscuta sa para absolut fascinante...

la titlu am ezitat, dar o prietena, autoare de blog decent mi-a zis ca i s-a dublat traficul in ziua in care titlul articolului continea si cuvantul ,,pula".

bine, frigiditatea nu starneste curiozitate... dar eu am fost curioasa... si mi-am verificat presupunerile :))

Cristian Lisandru spunea...

Încântător şi emoţionant, totodată... Şi o fotografie de efect...

ajnanina spunea...

ooo, Cristi...
iti dedic fotografia :)