i
magineTrezeste-te, zeule somnoros, e dimineata.
Universuri pulverizate iti stropesc pleoapele,
bubuie tunetul.
Ridica-ti mana si deschide floarea
si sufla usor, lasand petalele sa zambeasca.
Lasa-ne sa le culegem rand pe rand.
Da-ne apoi o mana si ridica-ne deasupra umbrei tale.
Trezeste-te si tu, zeule jucaus,
si joaca-te de jur imprejurul umbrei,
sufla in scoica si cheama-ne
canta-ne si incanta-ne...
Roteste-ti inelul pe deget
si pe noi in jurul inelului tau.
Ridica mana si deschide floarea,
lasa sa i se imprastie sagetile parfumate.
Ne intoarcem mereu la tine, zeule,
deschide-ne mintea ametita.
Arde-ne, lumineaza-ne in sus, tot mai sus,
ridica privirea o data cu sageata
si ridica-ne mana pentru a o putea opri.
Mi-e dor de tine, zeule, mi-e vesnic dor de tine,
vibreaza aerul in jurul meu de sunetele urmei tale,
intra in mine, lasa-ma sa intru in tine,
potriveste triunghiurile care se cheama,
si mangaie-ne cu varful fiecaruia, binecuvantandu-ne.
Nu te mai vad, zeule, dar stiu ca esti peste tot.
Iti simt pulsul lovindu-ne, iubindu-ne ridicandu-ne.
Ma indrept cu fervoare catre tine, zeule, cautandu-te printre elemente,
calc pamantul, trec peste ape, spulber focul si zbor, zbor...
Mor cu trecutul, ma nasc acum si raman vesnic in vesnicul prezent,
visand ca imi amintesc si in cele din urma chiar amintindu-mi.
Unde esti, zeule, si unde-i umbra ta?
Unde sunt eu, in tine, cu tine?
O singura lumina, mare lumina.
Ia-o, da-mi-o, e a ta, e a mea...
cu ea numar pana la capat: unu, doi, unu, Unul...
Nu mai e, nu mai sunt, am ajuns,
danseaza stelele in fericire pura.
cand adultii dispar cateva zile din lumea lor, copiii intai sufera. apoi se supara. iar cand parintii se intorc, ii intampina suparati. o vreme nu vor sa vorbeasca cu ei, nu vor sa se ataseze si sa sufere din nou. 
