luni, 15 februarie 2010

as vrea sa inspir...


...stratul subtire de aer dintre pielea actorului si haina personajului, pana cand haina va putea fi scoasa doar cu piele cu tot.
si plamanii se vor lipi ca pe vremea cand nu cunoscusera aerul separator si in interiorul lor era doar o pelicula subtire de lichid amniotic.

atunci tot teatrul era in interiorul meu, in forma primordiala. cu primul suflu, am ramas sufleur, si am inceput sa-mi pun sufletul in interpretarea rolurilor deja scrise. si l-am pus. si s-a dus.
intre timp le-am rescris pe aproape toate, dar mi-e lehamite de joc. ma prefac ca a ramas doar joaca, dar mai e si praful de pe scena si din culise. mai ales.

am obosit si m-as sprijini pe ceva, dar pe toate decorurile scrie: PROASPAT VOPSIT. si daca ating unul, acela ar insmena deja o alta poveste. nu pot una sau alta, in mine incap toate, rasucite si taiate ca un cozonac, tipand la fiecare muscatura.

4 comentarii:

Mikael spunea...

are o melodie deosebită textul, l-ai gândit ca pe o poezie?

ajnanina spunea...

nu l-am gandit...
ma bucur ca asa pare...
cand scriu, am doar imaginile si senzatiile cuvintele se aseaza singure, ele stiu cum :)

giulia spunea...

chiar crezi ca daca rescriem toate rolurile schimbam esenta trairilor noastre?

as rescrie câte roluri am interpretat si tot nu ar fi destul, pentru ca nu sunt monoluguri...

ajnanina spunea...

Giulia,
la fiecare cuvant schimbat se mai schimba ceva din rol si din personal... si din destin, si din final...
doar esenta nu.
o fi bine? o fi rau?