de pe drum. cu tine. sau nu erai tu?

M-am trezit când soarele era deja sus iar celălalt plecase. Nici o urmă, nici o umbră, nici un nor.  O zi nouă, fără nici o direcție, fără nici un scop al zilei, doar undeva, amintirea direcției și a scopului cel mare, întoarcerea la locul de unde am plecat. Și amintirea celuilalt, care ar fi putut fi oricine sau ar fi putut deveni cineva anume, dacă ne-am fi mai apropiat puțin.

Merg pe drum cu păcere, parcă fiecare pas pe care îl fac mă așează pe drum. Uneori îmi rătăcesc privirile printre copacii de pe drum. Mă opresc în dreptul câte unuia care parecă vibrează mai puternic, privesc puțin printre crengi, apoi îmi las ochii să se așeze pe frunze. Respir adânc și plec mai departe. Spre prânz mă așez pe rădăcinile unuia. Stejar, cu coroană bogată, fără rod anul ăsta. Îl simt asemenea mie, liber.

Închid ochii pentru o vreme, bcurându-mă de aer. Deasupra mea, o pasăre micuță începe să cânte. Inspir și cîntecul, odată cu aerul, îmi umplu plămânii cu el.  Treptat, cântecul se schimbă, devenind aproape omenesc. Ritmul e același, dar melodia... unde am mai auzit-o? În fața ochilor mei întredeschiși se conturează silueta omului de aseară. Zâmbesc și deschid ochii de tot. Inspir și prezența lui. Zâmbește și el.

Deocamdată nu se întâmplă nimic, orice e posibil. Putem să zâmbim și să plecăm mai departe, fiecare pe drumul său, sau putem să parcurgem împreună o bucată de drum, lăsându-ne transformați unul de celălalt. Nu știu cum e mai bine și nu îmi doresc nimic. Pare că am de făcut o alegere, suprapusă sau nu peste lungul și de alegeri făcute de cea care am fost înainte de a porni la drum.

Cumva, în toate viețile anterioare am făcut aceeași alegere, indiferent de situație. Și acum știu că indiferent dacă spun da, nu sau poate, hai, stai, rămâi sau du-te, ia-mă sau lasă-mă, viața se va rostogoli la vale în același mod. Să mai încerc o dată? Să sper că de acum/aici, totul va fi diferit?

Unde mergi? Îl întreb.

De fapt mă întorc. Merg la capătul celălalt, acolo unde mergi și tu. Sau de unde vii... așa că e firesc să ne întâlnim. Chiar daca aparent nu mergem împreună. Sau mergem împreună?

De ce am merge împreună?

Zâmbetul lui devine ascuțit. Pentru că eu am o hartă. O scoate din buzunar și o întinde în fața mea. O privesc și mi se pare incredibilă. E scrisă și desenată de mână, cu scrisul meu... Și totuși... fac un efort și îmi amintesc. Nu asta e harta corectă.

Pentru prima dată siguranța lui se clatină. Mai încearcă o dată. Am furat-o dela tine. Știu că ai căutat-o. De ce ai fi căutat-o dacă nu ar fi fost asta?

Nu pe asta o căutam... fiecare din voi a furat harta valabilă în acea clipă. Când ai furat-o tu pe asta, deja o pierdusem pe următoarea...

sursă imagine