am deschis laptopul și m-am așezat în fața lui cu un castron cu căpșuni curațate și spălate. mă uit la ceas... mai am câteva minute până la întâlnire.
aș putea să mănânc din căpșuni înainte să te văd, dar ți-am promis că nu o fac fără tine.
nu ne întâlnim de mult timp, până acum ne-am văzut de câteva ori la o cafea. o singură dată mi-am luat un gin, tu ai rămas cu cafeaua și mă priveai amuzat.
te văd pe ecran și aș vrea să întind mâna, să trec prin ecranul meu, să trec prin ecranul tău, să te ating. nu pot, desigur, și îmi urcă în gât un fir subțire de disperare, oare cât timp o să treacă până ne vom putea atinge? cât de ușor o să ne fie?
bag mâna în castron, iau o căpșună și o ridic până la jumătatea ecranului, acolo unde îți văd buzele.
zâmbești, deschizi buzele și te faci că o prinzi.
două picături cad pe tastatură, le șterg repede, iar când ridic privirea te văd mâncând-o cu poftă.
sunt un pic geloasă - de unde ai căpșunile?
apo îmi dau seama că sunt cele din castronul meu, care acum e dincolo de ecrane, în fața ta...și nu am apucat să mănânc încă nici una!
mă privești serios și mă întrebi: acum ai curaj să mă atingi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu