pay it forward

pluteam cu ochii inchisi printre cuvintele tale si din cand in cand inghiteam cate un regret: ce minunat ar fi fost sa fi inteles tot, sa fi retinut tot, sa fi trait in mod constient toate astea; sa spun si eu aceleasi cuvinte, sa fac si eu alte fiinte fericite spunandu-le povesti despre ele din cealalta realitate. sau despre mine, despre tine, despre lume. plecam plutind inca, tusind de cele ramase nespuse, razand si plangand de bucurie, intrebandu-ma ce s-a intamplat, asteptand sa se intample, facand sa se intample.

uneori ma trezeai si cele cateva cuvinte cu cate ma faceai atenta cadeau in mine cu toate greutatea: am sa-ti spun ceva mai greu de dus acum, dar sunt aici cu tine; mai e ceva despre care ai vrea sa-mi povestesti astazi? sau, preferatele mele: avem tot timpul din lume. apoi adormeam la loc si ascultam in somnul fericit ceea ce imi spuneai pentru a uita in clipa urmatoare, deplin constienta.

au trecut bucati mari de timp si de emotii, s-au rostogolit si s-au slefuit bolovani, s-au rupt lanturi si s-au impletit fibre subtiri si am trecut, rotindu-ma lent, in celalalt fotoliu. si privesc spre cealalta fiinta cu rabdare si cu nerabdare, cu prudenta si cu dragoste, ascultand-o si povestindu-i. si ma topesc vazand infloriri si influturiri atunci cand o intreb: mai e ceva despre care ai vrea sa-mi povestesti astazi? avem tot timpul din lume...
si plec fericita de la mine spre mine, ca si cum tocmai as fi plecat de la tine spre mine.