nicicand in trecut n-am mai fost acolo.
nu sunt nici presimtiri. o foarte mica parte din viitorurile posibile ar arata asa. prea mica probabilitatea. prea diferit.
poate chemari dintr-un univers paralel in care o varianta a mea sa se fi apropiat cu ochii si palmele de membrana subtire dintre lumi?
nici o afinitate, si totusi o atractie puternica.
poate o mana maaaaare de undeva de deasupra care se opreste o clipa deasupra mea inainte de a constientiza mutarea urmatoare? iar eu ma las indrumata de vantul fierbinte izvorat din varful degetelor divine? dansez pe drumul in ceatza fara sa stiu daca e mai aproape de soare sau de luna... e lumina oricum...
6 comentarii:
e lumina oricum... asta e minunat!
e minunat cand vantul fierbinte e bland si poarta, duce, indruma. sunt si vanturi reci si taioase, care sterge si spulbera. fie ca asta sa fie fierbinte, bun, calauzitor.
poate atingera noua va mangia ochii si obrajii si palmele.
fie sa fie frumos!si bun! si minunat!
Mikka,
da, e lumina...
p.s. azi, urcand eu treptele de la metrou (din lumea de jos) stii ce-am gasit la iesire?
un ditamai curcubeul!
drumuri luminate... scantei argintii... stelute jucause... dorinta implinita la capat de drum!
Claudia, multumesc, si tie impliniri aproape si repede!
daca in trecut nu ai mai fost pe acolo sunt sigura ca acum nu e prea tarziu.. :)
Mihaela, asa e, si abia astept!
Trimiteți un comentariu