seara trecuta, plimbandu-ma prin mall, prin geamul unei cafenele il vad pe seful meu. si chiar m-am bucurat ca l-am vazut, seful asta al meu e un tip special, poate multe. aproape ca Mos Craciun. in gluma, il intreb: ,,da niste zapada nu dai?"
s-a uitat la ceas, si-a facut rapid niste calcule si mi-a promis ca se aranjeaza. dupa care ne-am urat toate cele ale momentului si ne-am vazut fiecare de treburile noastre.
azi dimineata am gasit zapada... si continua sa vina...
si i-am trimis omului un mail de multumire :)
4 comentarii:
Seful aista al tau nu are un cadou si pentru mine :D ?
Darael, nu stiu, dar te am in vedere cand va mai nascoci vre-un proiect :)
heeeee, stiam yo, cand ai zis ca el chiar e Mos Craciun, ca o sa dea zapada...
Ma gandesc sa mai dam o raita prin mall, sa il rog si yo ceva... :))
Pana una alta, iti zic saru'mana ca i-ai cerut, ca uite, ne-a dat zapada la toti... :)))))
Mikka, acum ca l-ai cunoscut, data viiitoare cand il intalnesti sa-i ceri neaparat! :)
pai da, hai la mall! :))
acu ma gandesc ca nu e asa greu sa fii Mos Craciun, depinde si de multe sincronicitati si de noroc si de increderea celorlalti...
io de la omu asta as vrea sa deprind curajul cu care isi asuma proiecte... deocamdata sunt unul dintre disperatii care lucreaza la ele :))
Trimiteți un comentariu