luni, 8 noiembrie 2010

tema de casa cu noduri

la ultima scufundare am primit tema de casa de la shamanul care a facut pentru mine calatoria de recuperare, sa tricotez ceva. lucrul fusese despre nodurile din mine, despre firele incalcite pe care le tot rasuceam de fiecare data cand aveam ocazia sa-mi tricotez o poveste noua.
asa ca azi, editie aniversara, am ,,tricotat" o inima cu aparente noduri, dar si cu aripi, inspirata de poemul lui Fedaykinn. pe muzica de zburat, cu oftatul la locul lui, dar fara a-l lasa sa dea mai mult decat avantul pentru decolare.
am facut o gramada de bucle si rasuciri, dar nici un nod. se poate si fara.
n-am avut rabdare sa o pozez mai artisitc; oricum, intra in albumul de acte magice, care se va sterge cu timpul.

11 comentarii:

Amelia & Mihai-Stefan CHIRCA spunea...

Frumoasa inima cu perle "culese cu blandete" !

ajnanina spunea...

A&M, inima va multumeste de blanda trecere si frumoasa privire :)

Raza spunea...

Va rog, va rog, stiu ca are multi admiratori dar spune'ti ca m'am indragostit de ea ;))

DoarEu spunea...

frumoasa opera de arta a iesit din mainile tale...

minunate noduri a tesut firele fine din interiorul tau....

Anonim spunea...

E o artă să nu foloseşti noduri.
Ele pot da o trăinicie ce poate scoate din efemerul magic.
În modul meu de viaţă încerc să folosesc noduri…
fără ele mă simt purtat de vânturile lumii.
Şi ce minuat poţi să simţi când ajungi în puncte de echilibru.
Drumul între puncte uneori e foarte periculos.
Ceea ce dă stabilitate in inima aceasta înaripată sunt punctele de concentrare .
Pot fi perle sau chiar diamante.
Pot fi sursa de energie.
Mult drum cu realizări ne efemere !

ajnanina spunea...

Raza :)

ajnanina spunea...

Claudia,
a iesit, multumesc.

ajnanina spunea...

Anonim,

pentru mine, nodurile nu stabilizeaza cat (con)strang.
asa ca incerc sa renunt la ele.

mi se parea o arta candva sa le fac discrete. dar nu ma pacaleam decat pe mine.

multumesc de urari, drum impodoit si tie!

Mikka spunea...

Cata frumusete!
Ahhhh! magia e magie... Face mult mai mult decat am fi indraznit a visa.
Ce tema de casa? Ce bentita? In loc de ceva de strans capul - si mintea -, a iesit inima luminoasa si inaripata.
Ma bucur de fiecare perla - cuib de lumina - si de fiecare fulg al aripilor.
Fie ca zborul sa fie dulce, inima langa inima, pe un drum cu inima, luminat si luminos!

ajnanina spunea...

Mikka,
un mare zambet cu inima pentru tine :)
ma gandema io ca n-o sa fie o problema daca nu fac bentita :)
capul si-asa nu mai incape in nimic... da nu se lasa strans, ci numa scuturat :))

mi-e draga frumusetea drumului pe care mi-l vezi... ca sa-l vad si eu, e cazul sa renunt si sa atatea bucle si sa fac ceva mai drept :)

Mikka spunea...

Haaaaaaaa! Numa' scuturat! haaaaa!
Spor la pasit in Frumusete, draga Zana a inimilor inaripate!