alerg prin padure, cu picioarele innodate in ierburi uscate. mi le descurc si alerg in continuare. copacii ma impiedica aruncandu-mi ramurile in fata, peste fata. o ramura subtire ma plesneste mai viu, iar eu alerg mai departe cu gustul sarat pe buze.
mi se parea ca sunt urmarita, dar nu e asa. am fost urmarita pana cand frica mi s-a transformat in furie, si am pornit eu pe urmele umbrei care ma secatuia.
o prind si o privesc in ochii goi si uscati. ridica mana subtire ca o creanga cu gheare, sa ma loveasca. dar nu mai apuca. nu stiu cum am sfaramat-o. rasuflu greu, dar nu e efortul luptei, ci doar alergarea. zace la pamant ca un trunchi de copac uscat, cu crengile rasucite in aer. cu rasuflarea inca fierbinte ii dau foc, dorind sa scap de imaginea crengilor rasucite. nu arde de tot. poate ca suflul indreptat spre ea n-a fost destul. ingrop restul, dorindu-mi ca iarba sa creasca intr-o clipa, ca si cum nimic n-ar fi fost... nu, urmele focului nu dispar atat de usor. iar pamantul e inca inflamat.
pe masura ce respiratia se linisteste, in locul fricii sau al furiei apare tristetea... stiu ca undeva, candva, peste cateva sute de ani as fi imbratisat si iubit acea parte uscata din mine. acum doar am ucis-o, iar tristetea ma va insoti intr-un fel sau altul de-a lungul timpului si spatiului.
o accept, cu o usoara vinovatie. candva, ma voi intoarce pentru a-i onora intr-un fel sau altul trecerea prin mine. macar cu compasiune, daca nu cu dragoste.
.
m-am trezit cu chipul drag zambind deasupra mea, si cu usurarea de a sti ca in timp ce dormeam o mana buna mi-a netezit zvacnirile cosmarului, mi-a retezat ierburile care ma tineau pe loc, mi-a aprins si stins cu blandete focul, si mi-a sters cu lumina urmele si umbrele de pe fata.
si m-a mosit in inca o renastere...
15 comentarii:
E minunat cand ai langa un chip drag, pe sufletul caruia te poti baza.
Oprelisti la tot pasul apar, e bine sa ne aplec sa le desfacem zambind si sa ne continuam drumul.
Cred ca ai procedat bine omorand partea "uscata" din tine. Cred ca erau foarte foarte foarte uscate!
DoarTu,
asa e, cu cei dragi alaturi si viata are gust...
da, partea uscata era destul de uscata. in clipa aia nu stiam altceva sa-i fac...
acu ma hidratez cat pot pe toate partile :)
o seara racoroasa, cu drag si dragi!
De ce esti asa de sigura ca acea parte "uscata" era "uscata" si.... "parte din tine" ?
Eeee.... intreb si eu asa....
Darael,
pai era visul meu :)))
si suntem, oricum, cu totii, parti ale visului cel mare...
si daca n-ar fi fost, acum e tarziu. pentru acea parte. si cu toate astea, intregul a ramas intreg.
... Ai pus toata calatoria aici...
Inca o data onorez calatorul, care a facut cu curaj inca un pas pe Calea Eroului.
Uitandu-ma acum mai bine, vad umbra din vis nu ca pe o umbra. Ca pe Suferinta, adunata toata acolo, in acea alcatuire. Stiind acum, dupa calatorii in jos si in sus, ca suntem altceva decat asta, stiu ca aia nu e parte din noi, ci doar sulita in inima. E dreptul celui puternic, cand vine vremea, s-o scoata si s-o ingroape. Vremea luptei s-a sfarsit.
Tristetea poate fi pentru noi, cei care am purtat atata sulita in piept, cu intelegere pentru cel care nu a putut face altceva decat sa-si poarte suferinta. Dar si asta s-a sfarsit.
Locul gol, cel din care ai smuls, s-a umplut cu lumina.
Ridicat din nou in picioare, Calatorul poate sa alerge liber, bucurandu-se de viata, ca un copil...
Sa-ti vezi padurile si dealurile si sa alergi, draga mea...
Bucura-te de drum si de viata noua!
mi-a placut in special ultimul paragraf :)) ai folosit niste cuvinte foarte frumoase acolo :)
parca as vrea si eu sa simt asta intr-o dimineata calduroasa de vara cand ma trezesc :)
i like that,verry much
Mikka,
onorez cu dragoste Calauza...
am alergat si am respirat, cu bucuria de a merge fara lanturi si cu drumurile eliberate...
si fara sulite, si fara nevoia de a cara greutati cu inima...
campii, dealurile si muntii te asteapta!
John,
iti doresc sa ti se implineasca repede si intens :)
si sa dureze bucuria, si sa se repete la fiecare trezire...
Daniela,
multumesc de vizita, esti binevenita, te astept cu drag cand vrei sa mai treci...
Faci un link exchange/schimb de banner cu blogul http://sanatatesiviata.blogspot.com ? Daca da lasa-mi un comment pe blog! Multumesc!
Abia de ieri am început sa respir si eu. Poate ploaia torentiala o fi cea care ma elibereaza.Am stat în ploaia cu stropi mari pâna m-a racorit de tot. Dar dupa...asfaltul supraîncalzit a ridicat vapori si mai sufocanti...
Alerg ..dar nu în vis... Numai gândesc, doar alerg. Undeva, într-un coltisor al inimii mele, bine pazit, sunteti voi,... dragele mele.
Giulia draga,
cald, cald peste tot.
mie mi-e tare bine si racoare, si dulce in coltul inimii tale :)
Daaaa... ce ne-am face fara minunatul netezitor de cosmaruri ? Eu, una, nici nu vreau sa ma gandesc.
Ajnanina, mi se pare mie, sau esti mai proaspata cu fiecare renastere ? :)
Leo, cred ca ar trebui sa luam fierul de calcat si sa le netezim...
cred ca la fiecare renastere mai intineresc un pic :)
Trimiteți un comentariu