pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
duminică, 25 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
... Poate e o alta fata a copacului, aratata asa zambitoare.
Copacii, niste oameni altfel...
da, si rade, dragul...
cicatricea e veche. ramul a fost dus de multa vreme.
da zambetul pare proaspat. si e de-ala sincer, cu ochii :)
happy face pentu o dimineata frumoasa. cum te-ai simtit cand ai vazut zambetul?
buna dimineata, Simona draga... de fapt, dimineata era cand te-ai sculat tu :))
am simtit nevoia sa ma apropii, sa pun mana, sa zambesc si eu...
era intr-o statie de trambai si m-am bucurat ca tramvaiul a intarziat macat cat sa scot aparatul foto din geanta...
zambetul e contagios, indiferent al cui. stii aia ,,razi si luma va rade cu tine, plangi si vei plange singur" :)
Poate s-a trezit bine dispus.
Beausergent, sa stii ca asa a fost...
cred c a visat frumos...
iar apoi m-a vazut pe mine :))
o fi facand si ea (cicatricea) haz de necaz...
April, ai dreptate, ne da o lectie frumoasa de atitudine :)
...si el zice si acum: "Uite cum zambesc. Zambesc cu toate. Si cu ficat. Mai ales. Zambet mare si cu ficat"... :)))
Mikka,
da... si fatza ii rade cat un abdomen intreg :)
Trimiteți un comentariu