pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
joi, 22 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
ma fascinat dintotdeauna cerul de seara...razele soarelui sunt asa de lungi si norii se unesc mai bine cu pământul la orizont
Draga Janina,
eu stiu ca tot ce e pe blogul asta are o legatura cu tine asa ca imi imaginam unde esti tu in imagine: esti intinsa pe jos pe deal, puternic imbratisata de pamantul prietenos care-ti spune fosnind din frunzele pomilor o poveste frumoasa despre cat de infinit e cerul de deasupra ta...iar norii se dau la-o-parte ca sa-ti faca loc sa vezi cat mai sus.
din dragoste de viata de vis
cer declansator de liniste, de pace, de toate bune. mmm...
Mihai, da, cerul de seara e mai aproape, mai moale si mai dulce decat cel de zi...
Anonim drag,
da, asa a fost...
iar accentul a fost pe intimitatea conexiunii si cu pamantul, si cu cerul...
cu drag :)
Simona, da, doar tragi un pic de norul cel mai apropiat (fie si doar cu aparatul foto) si linistea sa cuibareste moale in tine...
E un cer cu poveste sau pentru poveste....
Imi place cum suna titlul postarii... cuvinte legate: "cerdeseara"... parca ar fi o planta, ceva viu...
Zambete si bucurii, draga mea!
DoarTu,
si cu poveste, si pentru poveste :)
da, cerdeseara, prietenul meu :)
zambete si bucurii, din plin!
Trimiteți un comentariu