exista cel putin atatea lumi cat minti sa o reflecte. asta, excluzand personalitatile multiple si creatorii de SF, ceea ce mai adauga un numar considerabil....
lumi imaginare, uneori rudimentare, limitate. insule construite ca din plastilina, betisoare si jucarii, cu etichete pe care scrie cate-o explicatie cu o logica de benzi desenate, si care dispar in momentul in care ne focalizam atentia pe altceva.
ok, sa va citesc o eticheta, sa pricepeti.
pe una scrie: aeroport, ploaie. aseara stateam la o masa, in fata unui mare perete de sticla care dadea spre o suprafata vasta si uda. ploua, iar pentru o clipa m-am gandit ca mi-ar fi greu daca as fi avion si as vrea sa aterizez acolo (Cora Lujerului, pentru cine stie locul si vrea sa-i puna o eticheta personala). de ce? pentru ca in mintea mea, in aeroport intotdeauna ploua. stiu eu dintr-un film vazut cand eram mica. nu conteaza ca am vazut dupa si alte filme, nu conteaza ca am vazut si ,,real" astfel de locuri. si cu un minim efort mi le pot imagina si cu soare, lapovita si ninsoare. eticheta nu se lipeste.
cand m-am prins de asta, am inceput sa verific si etichetele altor lumi, cu asocieri la fel de (i)logice. m-am amuzat putin si am ajuns la urmatoarele concluzii:
- realitatea e cu atat mai greu de schimbat cu cat eticheta e pusa mai devreme. ma gandesc ca unc copil care invata alfabetul jucandu-se cu litere mari si rosii va ajunge sa vada rosu ori de cate ori citeste sau scrie ceva, indiferent de cantitatea de semne negre de pe hartia alba sau ecranul alb inghitite in restul vietii;
- rescrierea etichetei nu e tot una cu schimbarea realitatii; e primul pas. nu e suficient sa spui ,,ce cald, ce bine eeeee, ce cald, ce bine eeee" sau ,,sunt bogat, frumos, destept si puternic", mai tre sa faci si ceva concret mai departe, mai framanti plastilina un pic...
- plastilina e usor de framantat daca nu e uscata, sau arsa. da tre sa ai o reprezentare clara a noii forme, si un pic de simt al culorii, altfel poa sa iasa ceva urat. vointa de schimbare nu compenseaza simtul estetic. daca ai doar un carnat moale de plastilina intre degete nu ai terminat.
.
momentan imi dau seama de aberatii si as fi tentata sa inchid comentariile... da daca voiam sa citesc doar eu, sau sa ma dau mare, nu scriam prostii pe blog...
8 comentarii:
Brrrrrr.... faceti loc, vine Spiridusul pilotand un hidroavion..... brrrrrmmmm.... brrrrr.......
In lumea mea, chiar si pista aeroportului este formata din apa; la asta sigur nu te-ai gandit :D
Interesant...
Da, etichetele o data puse, se pot modifica foarte putin... pe alocuri.
Si da... chiar daca te vezi frumos, destept, puternic.... trebuie sa te modelezi continuu... si sa devii mai interesant... sau sa accepti ca ai si zile n care esti ciufut si urat si trist... si nu chiar atat de bogat. :)
Aeroprturile... chiar daca nu sunt ude... sunt vaste si dau senzatia de strain... de rece.
Imbratisari cu voie buna!
eticheta: aeroport, ploaie - coafura rezista!
Darael,
pentru avioanele mici, de o persoana, am o insula :)
Claudia,
cand te vezi asa, daca si ceilalti te vad asa e ok...
iar referitor la aeroporturi... poti sa le vezi altfel daca nu le asociezi cu plecarea sau despartirea, ci cu reintoarcerea ta sau a celuilalat :)
Simona,
coafura ta sigur... :)))
ma duci cu gandul la lucrurile intiparite in minte (fie imagini, fie trairi, fie sa zicem conceptii, credinte, fie etc)pe care nu le putem schimba asa usor. la etichetele care ne influenteaza viata si pe care vrem sa le schimbam. la etichetele care le-am creat o data si acum le avem intiparite pe retina.
John, da, si cand vrem schimbarea, inlocuim si stichetea si toate comportamentele care o sustin.
Trimiteți un comentariu