o inimioara cat un timbru, lipita de radacini. o frunza de tei, un sarut parfumat pe obrazul ud si fierbinte al verii. sub un tei cat o biserica. langa care, biserica insasi se adapostea si se bucura de umbra.
pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
2 comentarii:
Miraculos... divin... dragastos... frumos... tandru... inimos!
Multmesc pentru aceasta poveste cu emotie de vara!
multumesc si eu, inimioara, pentur bucuria ta pe care o arati aici...
sa-ti fie soare si umbra dupa cum vrei...
Trimiteți un comentariu