miercuri, 23 iunie 2010

niste clipe de fericire

pentru ca s-ar putea sa le uit daca nu le scriu undeva. asa ca le scriu aici.
pentru ca am constatat ca desi imi amintesc cu usurinta clipele fericite impartasite oarecum constient cu alte persoane, pot sa le uit destul de usor pe cele fara martori. sau traite alaturi de martori care n-aveau habar ce-mi trece mie prin cap sau prin inima.
ciudat ca le uit, dar asta e...
.
o astfel de clipa e dintr-o sala de curs cam intunecata si friguroasa in care nu eram nici profesor, nici cursant. ci martor, scaldandu-ma in emotia care curgea intre cei de acolo. am iesit apoi si am vazut zapada bogata si stralucitoare de inceput de an. si m-am simtit recunoscatoare ca pot sa vad si sa simt asta.
acum, intorcandu-ma cu mintea acolo, imaginea devine oarecum neclara. cineva, candva, imi spunea ca inconstientul pastreaza amintirile in copie dubla. n-am inteles atunci ce a vrut sa spuna, iar cand l-am intrebat nu si-a amintit... dar de atunci sint mai constienta de faptul ca diferitele parti ale noastre pastreaza amintirile cumva separat, iar suprapunerea lor in momentele de reactualizare poate sa scoata la iveala imagini ciudate, ca in stereograme... cand, focalizand diferit privirea ies la suprafata minuni de care nu erai constient pana atunci...
.
deci asa, zapada, si recunostinta, si duiosie pentru emotia din sala de curs, si stralucire multa. si un fel de siguranta ca oamenii sunt buni, ca minunile persista si in spatiile gri dintre insulele lor luminoase. doar ca noi nu suntem capabili sa vedem decat niste varfuri acoperite adesea de o mare de banalitati...
.
o alta clipa e traita la inaltime... cand, dupa o alergare nebuna prin aeroporturi bantuite de teama norilor negri, urcasem, in sfarsit, intr-un avion care sa ne aduca acasa. apus de soare, ascensiune printre nori luminosi... mi-am lipit nasul de geam si pentru o vreme mi-am trait extazul doar printre norii aceia. incredibil de frumosi.
.
si o imagine de sambata asta, din drumul catre o manastire... seara, destul de tarziu, mergand cu un usor vant in fata pe un drum care serpuia printr-o mare de menta si fan cosit...
pentru ca amintirea asta e mai recenta, pot sa o privesc mai bine... atunci am devenit la un moment dat constienta ca sunt fericita. acum, nu mai am cum izola momentul acela si suprapun peste el tot drumul strabatut in flux...
.
nu vreau sa generalizez, sa zic ca mi-am identificat formula pentru fericire. dar ceva-ceva tot e.
o bucata de formula, generala si consacrata, e cea precizata de Mihaly Csikszentmihaly in ,,Starea de flux":

Excelenţa se atinge prin implicarea totală în activitate, şi nu prin fericire. Numai după ce sarcina a fost dusă la bun sfârşit şi avem răgaz să privim înapoi la ce am realizat suntem invadaţi de recunoştinţă pentru excelenţa acelei experienţe şi ne simţim fericiţi. Fericirea care urmează fluxului este făurită de noi înşine (spre deosebire de cea care apare experimentînd plăcerea pasivă) şi duce la o complexitate din ce în ce mai mare a conştiinţei.

ce voiam de fapt sa spun? ah, da. doar sa-mi scriu momentele, sa nu le uit... :))

17 comentarii:

Geanina Lisandru spunea...

Mi-am amintit de clepele petrecute împreună. Puţine, dar nu le voi uita nicicând. Au venit peste mine avalanşe de clipe de fericire deplină în acea zi. A trecut un an.

Repede. Mult prea repede....

Să ai zile pline de iubire!

DOAR NOI spunea...

Fericirea vine din lucruri marunte, din inatlnire cu oameni dragi.. uneori atat de scurte, incat nu ai crede ca te marcheaza.
Drumul spre Cetatuia e miraculos, dar greu... l-am parcurs. Imi aminetsc privelistea de acolo de sus. "Privirea" sfintilor de pe piatra.
Franturi de amintiri... momente... oameni... cuvinte... emotii... ne fac FERICITI!

ajnanina spunea...

Geanina,
fericita sa fii in toate clipele...
am vazut si noi o parte din clipele fericite ale anului... ne-am minunat cu totii si ne-am bucurat...
si iti uram inca, inca, si ne dorim si noua la fel.

cand am petrecut impreuna anul trecut, a plouat un pic. acum ploua zdravan. sa te tii :))

ajnanina spunea...

DoarTu,
uneori si amintirile ne fac fericiti.
conservele de fericire sunt miraculoase, amintirea lor nu se termina prea usor... :)

Tlaloc spunea...

Imi aduc aminte cand am pasit in spatiul tau virtual, imi place ceea ce am descoperit atunci si imi place ceea ce gasesc acum. Imi aduc aminte si de discutiile cu Mugur B, Kami, Geanina si Cristian Lisandru, Clubul Pupaciosilor... atunci cand blogurile au inceput :)

ajnanina spunea...

Tlaloc,
hei, de pe vremea Pupaciosilor... cand Mugur si Kami umblau si ei prin blogosfera :)) ce vremuri :)
si totusi, nu-i mai mult de un an de atunci...

Geanina Lisandru spunea...

clipele*, scuze

Geanina Lisandru spunea...

Toată ziua m-am gândit la acea zi...

Poate că nu mă crede nimeni, însă dacă mi-ar fi spus cineva ce urmează după i-as fi spus că a luat-o razna...

S-a întâmplat şi mă bucur fiindcă viaţa mi-a dăruit ceea ce nu am trăit niciodată...

Te îmbrăţişăm cu toată dragostea!

Las gânduri bune şi pentru Mikka.

Darael spunea...

Eu nu sunt de acord.... de cand fericirea depinde de ceva exterior ? A "face ceva" este ceva exterior ce depinde de rezultate....

Amu, sa ma scuzati ca va arat ceva de "dincolo" de "starea de flux"....

Mikka spunea...

Heee... nu te cred. Nu te cred ca uiti momentele. Chiar daca ne innoim celulele, ce transmit ele de la una la alta ramane inscris. Inscris si in trup, in invelis...
Pune-ti imaginea norilor tai de atunci, si ai sa simti iar. Mai bine zis "imaginea" ta pe cand te simteai intre ei... A ramas, iar martori erau doar norii... Poate aducerea aminte vine cumva, mai usor, dar nu e uitare, nuu...
Si apoi toate astea sunt doar bagari cu capul in ori respir din fericirea in care este toata firea, este firescul... Constienta este "secventiala", e data de evenimente sau martori, cand nu ne-o "dam" noi insine.
Sufla si simte miezul. E acolo, la fel, desi amintirile dau forme diferite.

@Geanina draga,
Si tie, si voua ganduri bune si pupici magici. Bucurati-va de viata si de frumusetile ce vi le aduce!
Nu mai e "Debarcaderu' ", dar acum Herastraul e cel care aduna prietenii... Multe frumuseti si oameni frumosi.

giulia spunea...

Frumoase momentele tale de fericire. Mi-am adus si eu aminte de câteva si am realizat ca ... desi le cautam cu atâta staruinta în compania cuiva drag... clipele cu adevarat fericite sunt cele simtite în singuratate. Mirosuri, senzatii, imagini, sudoare, zbor si efort... Cam astea îmi aduc aminte de fericire. O seara placuta sa ai.

ajnanina spunea...

Darael,
am nevoie de exterior ca sa patrund in interior.
am nevoie de oglinzi sa ma vad, si imi place sa fie oglinzi frumoase. fie ca e vorba de alti oameni, de nori sau de ierburi.

am nevoie sa ma ciocnesc uneori de cate cava ca sa imi simt o parte din mine, si de obicei e vorba de trup. nu toate ciocnirile sunt bune, dar invat din fiecare.

fericirea nu e adusa din exterior. ci doar accesata cu ajutorul a ceea ce in limbajul obisnuit numim exterior...

ajnanina spunea...

Mikka...
da, suflu cu placere... :)
n-am uitat :))

ajnanina spunea...

Giulia,
pot fi si acelea, si acelea.
uneori, cautarea fericirii aduce mai multa fericire decat momentul gasirii a ceea ce credeam ca avem nevoie :)
noapte minunata!

Carol spunea...

de curand am invatat,ca nu poti darui nimic din senin,indodeauna exista un scop,chiar daca nu-ti apartine...:))

simf spunea...

fericirea nu costa, pastrarea clipelor - nici ea. eu imi amintesc de-un curcubeu vazut din chiosc. de-un fluture bezmetic. de liniste. si-mi place!

Leo spunea...

Ma gasesc taman dupa un astfel de moment de intensa implicare, dupa care... fericire ! Vreau inapoi !