de la zumzait, la muzica stelelor.
avem de toate.
uneori, obsedanta, melodia indelung ascultata pentru ca inca ne aduce putere. inca e plina, in ciuda repetarii, si o savuram indelung, pana la epuizare.
alteori un fragment mic, cateva note, cateva masuri incomplete care ne chinuie amintirile, vagi si ele: oare de unde? cand? si mai ales, cum suna in continuare? si pana la clipa izbavitoare a reamintirii, repetarea la nesfarsit a acelorasi note, ca un deget pe interfonul blocat...
m-am trezit de dimineata cu o bucatica de-asta nelamurita, in urechile mele interioare... mi-am dat seama repede de unde si m-am mirat un pic; doar o mai ascultasem de nenumarate ori, fara sa-mi spuna nimic... de ce acum?
am lasat-o in pace si m-am intors la ale zilei, dar nu m-a lasat ea pe mine. a revenit de fiecare data cand in capul meu celelalte voci de serviciu faceau liniste. bine, fie, hai...
mi-e clar ca in momentul in care s-a gravat in mine atat de puternic, n-a intrat prin urechi. sau urechile n-au fost atente. mi-am scanat corpul, cu ea in minte, sa vad pe unde se simte ceva. parca un pic in dreptul umerilor, si dupa aceea... ar fi trebuit sa o ia fie spre brate, fie spre spate... nu, nici aici, nici aici, ci undeva in aerul din jurul bratelor, ca si cum ar fi cautat niste aripi pe care nu le (mai) aveam. oare cand...?
da. o ascultam si dadeam din maini, privind aripile celei din fatza mea... si reflexia lor in oglinda... intr-una din clipele acelea magice, de deschidere a inimii.
6 comentarii:
daca nu suna motanul jinx la 5-5.30, cand ma trezesc suna cocosul. si daca tace eu tot il aud. sa fie de undeva din interiorul meu?
sigur ca da, s-a instalat comod in mintea ta si suna...
sau poate ca te pandeste sa vada cand te trezesti si exact in clipa aia suna :))) ca tu sa crezi ca el exista deja in tine :))
... n-a intrat pe urechi.
Poate nici n-a intrat. Poate era deja acolo, inauntru. Poate doar sunetul auzit cumva, canvda, declanseaza o intreaga desfasurare interioara. Poate un cantec, poate o simfonie.
Aripile... Da. Mainile sunt prelungirile inimii. De acolo vine muzica... Ea deschide aripile pe care nu stiam ca le avem...
Mikka, cu ce crezi ca m-am trezit in dimineata asta? carnavalul tau!
acu am dat-o pe zumba!
ma trezesc si eu cu note care se repeta obsesiv. Si ce bine... ca-mi acopera celelalte voci din cap.
am sa le caut si eu... provenienta. Ai, ai... kilogramele astea... ma fac sa am senzatii demult uitate.
Giulia, muzica are putere... si asupra capului, si asupra restului trupului, si asupra sufletului...
Trimiteți un comentariu