il asteptam de cateva saptamani. cei din jurul sau inflorisera, el inca nu. nu il puteam grabi, nu il puteam intreba. il asteptam sa-mi intre in casa si sa intre in mine cu toata puterea parfumului sau. e aici, in fata ferestrelor mele, si e plin. nu il simt tot timpul, dar cate o pala de vant imi aduce in nari prezenta lui. de cand s-a implinit, de cand a inflorit, stau zi si noapte cu ferestrele deschise. ziua, am supliment de ciripit. noaptea e un pic mai greu, pentru ca pasarile tac si aud doar cainii. care, in mod incredibil, au foarte multe de discutat, si in forta. dar nu ma deranjeaza prea tare. pot sa fac abstractie de latraturi si sa ma las umpluta de prezenta teiului de la fereastra. care e el singur o mare de liniste fosnitoare si parfumata.
12 comentarii:
si eu am inhala cu nesat mirosul de tei....
esti privilegiat sa inteleg!
dupa amiaze placute, seri racoroase!
Atat mirosu cat si licoarea lui ne linisteste...
DoarTu,
da, sunt prvilegiata...
racoare si tie...
Tlaloc...
uite, nu m-am gandit ca inspir ceai de tei :)
Teiul e-o minune,o binecuvantare a naturii! Taria parfumului sau e asa de ametitoare incat iti patrunde-n suflet,linistindu-te...Ploaia de iunie are-ntotdeauna gustul ceaiului de tei,ai observat?! Putine lucruri au atata profunzime,putini sunt cei care se mai opresc sa respire!
Tu nu numai ca-l respiri,il duci cu tine-n suflet,Ajnanina!!
L'Automne
L'Automne, vesnica primavara :)
da, si mie mi-e drag mirosul si gustul ploilor de iunie...
miroase a dragoste si gustul e ca mierea... iar sufletul meu e lacom...
respiram cu totii, doar sa privim in sus!
noapte aromata...
... Ufff! In sfarsit! Ca o nastere, s-a lasat asteptat. Si ce dulce vine, cu pala de vant...
Am vazut si ochiuri de asfalt pline cu flori maruntite. Covorul de tei este iar. Si "culmea", e chiar in drumul meu spre servici. (... Unde se vede ca exista si avantaje ale mersului la munca :)))...)
Mikka,
da, mai, dragul de el si-a meritat din plin asteptarea...
da, covor de flori de tei, numai bun sa-ti bagi picioarele... pentru mine e una din cele mai frumoase amintiri ale anului trecut :)
cainii... or fi vorbind si ei de criza :P
John,
sa stii!
dar inca n-au ajuns sa manance si paine, isi bat si ei gura degeaba...
nu vreau sa ma gandesc la momentul cand vor ajunge la concluzia ca trebuie sa actioneze...
aseara, parfumul teiului tau bantuia pe la mine prin casa. si latraturile erau acolo, dar si un cor de greieri. vrei si tu greieri?
Simona, da...
de fapt vreau doar cantecul lor, cu ei nu stiu ce sa fac...
Trimiteți un comentariu