duminică, 16 mai 2010

despre atasament

proaspat sau uscat, de la nevoia de sprijin pentru a creste la reintoarcerea la locul ultimei morti pentru ca acolo si doar acolo iti amintesti sa fi fost viata inainte...
intai dans si atingere tandra, apoi inlantuire sufocanta... chiar si dupa moarte.

4 comentarii:

Geanina Lisandru spunea...

Dependența este cea care ne sufocă în anumite momente.

Zile pline de frumos!

ajnanina spunea...

Geanina, asa e!
n-as vrea sa fiu in locul gardului :)))
zile frumoase si tie, cu dragoste si libertate!

Mikka spunea...

... sprijin, mai putin, reintoarcere da...
Interesanta soarta gardului, purtator al unor noi rmuri in fiece an, desi radacina e aceeasi.
Oare gardul o fi avand vreodata nevoie de sprijin?
Si oare face miscare ca sa nu rugineasca? Ori se hraneste din verdele mugurilor, sa fie mereu in putere?

ajnanina spunea...

Mikka,
in mod ciudat, m-a impresionat aici imaginea gardului desi mai convingatoare mi se par situatiile cand se urca pe un alt arbore, pe o alta fiinta vie.
pentru ca aici chiar am vazut cum apare...
gardul, nu stiu daca are nevoie de sprijin, am vazut unele daramate dupa furtuna de saptamana trecuta...
pe asta l-as fi sprijinit eu o vreme asteptand 601, dar am preferat sa merg pe jos o statie pana la alte mijloace de transport mai previzibile... :)
azi ma duc sa vad progresele atasamentului :)