Apă
-
- Cum să plecăm? De ce?
- Au bătut tobele toată noaptea, focul se întinde din ce în ce mai mult.
Trebuie să plecăm.
- Unde?
- Unde vedem cu ochii. Tu mai...
sâmbătă, 1 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Mi-am aruncat sufletul la picioarele tale, pletele violete sa-ti spele talpile, iubite, zise copacul scuturandu-si frumusetea in fata omului...
Frumoasa imagine, ii simt aroma primavarateca.
sakuraaaaaaa!
domo arigato gozaimasu!
si gradina canta...
Astharte,
ce gand frumos... nici nu vedeam omul in gestul acesta al daruirii...
si totusi, ce important e ca daruirea sa aiba, daca nu rasplata, macar martori!
Mikka, dam cantecul acela cu o mie de note olfactive...
pletele ei isi lasa inceputurile peste el. ea - natura intruchipata, el - copacul din ea.
nu se scutura, il acopera.
Angela,
nu, nu se scutura...
chiar cand pare asa.
si il acopera discret, sa simta doar atingerea si caldura. nu si presiunea... :)
Ninge peste noi cu flori....splendid.
Hai că este chiar interesantă această fotografie... Bine ales titlul... O săptămână bună de tot să ai, Ajnanina!
Eu eram mai sus, nu știu dacă mi-a luat si datele de identificare...
April, da, ninge in continuare... si culmea, e cald!
Cristi, multumesc de vizita, te recunoscusem dupa stil!
numai bine si tie, si sa te ninga cu ce vrei tu, trandafiri galbeni pe blana ta alba de lup :)
Ce coincidenta ! Am facut si eu alaltaieri o fotografie asemanatoare... :)
Leo, inseamna ca de oriunde, ne bantuie :)
asa ca, pentru a ma alinia restului minunilor, caut si eu campurile de rapita :)
Daaaaaaaa... :)
Ce de ROOOZ sau lila ... câta frumusete!
Giulia, frumusetile se recunosc usor intre ele :)
Trimiteți un comentariu