fiecare cale are adevarul ei.
fiecare adevar e un punct de vedere, cu tendinta de a ocupa cat mai mult din orizont.
adevarurile s-au strans la orizont, de se vede din ce in ce mai greu rasaritul si apusul.
Gradina lui Dumnezeu e mare si strabatuta de carari in toate partile. iar El se amuza si ofteaza uneori citind indicatoarele si etichetele pe care le punem si ni le punem ca sa aratam sensurile, asa cum le vedem noi.
m-am plimbat pe cateva carari si mi-au placut toate. ma rog, aproape toate. cele pe care am simtit inimile batand, in ritm cu pulsul Pamantului. dar ma enerveaza ca fiecare vrea sa-mi arate cate o iesire din Gradina. fiecare iesire cu codul si contul si parolele si filtrele si vamile sale.
nu, multumesc, eu mai raman pe aici. inca imi place.
din drumurile facute am invatat sa-mi aprind chibrituri, lumanari si becuri pentru a-mi lumina propriul traseu. si nu, nu vreau tehnici noi de aprins chibriturile sau calcaiele :) pot sa o fac cu ceea ce stiu deja! si nu inseamna ca daca lumanarea mea e mai groasa, drumul meu e mai bun decat al vostru.
merg cate o vreme alaturi de voi desi nu ma identific cu calea voastra. si respect obiceiurile locului. si, da, uneori as vrea ca si voi sa mergeti pe unde vreau eu, asa, de placerea drumului, respectandu-mi optiunea chiar daca nu vi se pare cea mai potrivita. fara sa va spun ca asta ar fi Calea.
pentru ca Gradina e mare, sensurile sunt splendide atunci cand le simti si le intelegi, si e minunat sa poti spune si altuia: ,,uite, uite cat e de frumos!"
14 comentarii:
ce zici in primele propozitii, e ceva la care m-am gandit azi dimineata dupa ce am citit o postare.
putem sa vedem o chestie din doua puncte diferite. si astfel apar 2 adevaruri diferite, chiar daca intamplarea a fost una singura. fiecare cu adevarul sau, fiecare cu realitatea sa, fiecare cu perspectiva sa.
mi-am adus aminte de filmul lui Kurosawa "Rashomon" (tema care a fost reluata deasemenea si in alte povesti/filme)
Singurul pericol este sa uiti ca e doar Gradina, nu Intregul Castel si sa nu mai vrei sa iesi de aici pentru ca iti place o floare anume.....
Si zici ca luminezi in jur cu lumanarea ? Ce zici de taciunele meu pe care il tin in mana ;) ?
...pentru ca Gradina e mare, sensurile sunt splendide atunci cand le simti si le intelegi, si e minunat sa poti spune si altuia: ,,uite, uite cat e de frumos!"
Da. Gradina e mare si e frumoasa pentru toti.
Si frumoasa e bucuria asta care da pe afara, de spui si altora.
Si e curat, e limpede sa nu te agati de un drum sau de un model. Poti impartasi, poti insoti, dar descoperirile sunt doar ale tale, pasii sunt doar ai tai.
John, asa e...
e greu doar daca cei doi nu inteleg asta... si nici doar daca nici unul nu intelege, nu-i usor... :)
Darael,
de pe drumul meu, Castelul nici nu se vede... cunosc doar Gradina.
Castelul e locul unde se scrie Cartea ta?
eu - lumanari si becuri.
taciuni? ah, ma gandeam eu ca am calcat pe unde nu trebuie, chestia asta cu mersul pe foc mi-a scapat...
si zici ca il tii in mana?
cum poti sa te mai lasi imbratisat astfel? :))
Mikka, multumesc din tot sufletul de insotire... si pe drumul tau, si pe al meu...
drumul ca drumul ,dar ce ziceti de stele ... ele ale cui sunt ? Ale celui care priveste si vede strlucirea din tine IUBIRE .
ce interesanta postarea ta. Astazi am primit un mesaj cu cele 4 legi ale spiritualitatii indiene. în perfecta armonie cu ceea ai spus tu.
Nu este nevoie de plecare Ajnanina… (dar şi plecarea poate fi o opţiune)… dar acolo unde suntem… când înflorim ne emitem parfumul .
Dacă suntem ca şi o iasomie îi bucurăm prin parfumul nostru … şi toţi ştiu că este în preajmă o iasomie .
stea stralucitoare,
stelele sunt ale celor care privesc in sus, indiferent de pe ce drum...
ale celor care isi lumineaza drumul cu credinta, speranta si dragoste :)
Giulia, armonia din lume creste... cu toate aparentele dizarmonii...
iar legile spiritualitatii aduc armonie in cei ce le urmeaza... si chiar si in cei ce le citesc :)))
asa ca am sa le citesc :)))
Anonim,
dam uneori o tufa inflorita poate sa fie un indicator pe drum... arata macar ca pe acolo e apa, e soare, e viata... :))
Jeanina draga, eu spun calea sunt eu, viata sunt eu ..in co-creatie cu universul bineinteles:)suna arogant? :))
te pup si te asteptam in vizita:)
Camelia,
atata timp cat esti congruenta, nu :)
esti calea, una dintre ele. cea perfecta tie.
esti viata, viata ta...
Trimiteți un comentariu