ciudata gravitatie... sau gravitate... :)m-am tinut o vreme de marginile frunzelor, pana cand mi-am dat seama ca, oricum era inutil...
si mi-am dat drumul...
acu problema nu ar fi caderea continua, cat lipsa reperelor... norii se misca, vantul bate...
14 comentarii:
Nici o problema, sufletul tau te va calauzi...:)
... norii se misca, vantul bate...
si atractia sus-ului e uneori prea mare ca sa-i rezisti...
Si de ce-ai face-o? E atat de frumoooooos!
astharte,
multumesc, cat de simplu...
Mikka,
norii astia ma cam ametesc...
si susul asta e sus, stiu eu, ca m-am uitat si din avion, si tot era si mai sus :)
dar atractia e, intr-adevar, irezistibila...
cand pici in admiratie, este si normal sa cazi in sus!
deci sunt normala? vaaaai, ce ma fac? cad in continuare, pana ajung la capatul celalalt... sau la capatul celuilalat...
Asta e trezirea, sa-ti aduci aminte ca tu esti cerul . Doar fii. Norii,frunzele sunt proiectii pe cer, dar EL nu e afectat ,ramane ceea ce este .Asta vad ,nu ce imi spune mintea . Multumesc din suflet ca ma ti treaza .Cu drag:)
Petra,
inteleptul si de la un nebun are ce invata... nebunul experimenteaza, inteleptul invata si da mai departe...
cu drag, multumesc, inteleptule! :)))
Te însoţesc şi ştiu sigur că voi descoperi frumuseţea şi miracolul de a fi.
Pupici geaninoşi peste normă!
Am citit raspunsul tau si am ras scurt cu multa bucurie . Asa este.Nebun este, cel care se crede intelept ,:)))in tara nebunilor .@
Geanina, cu drag, norii se buucra si ei!
Petra,
din fericire suntem nebuni cu totii!
si avem dramul de intelepciune sa ne bucuram de asta!
Zbor lin! Stelele iti sunt repere iar soarele ghid...
April,
hai si tu...
mai ales ca stii drumul :)
Trimiteți un comentariu