later edit: au aparut si primele poze din spectacol, le vedeti pe pagina lui Irinel Anghel.(eu sunt aia cu bulina luminoasa bleu, in stanga spate :)))
,,Nu intoarce spatele viitorului posibil inainte de a fi sigur ca nu ai nimic de invatat de la el. Esti intotdeauna liber sa te razgandesti si sa alegi un viitor diferit sau un trecut diferit." - zicea Richard Bach, in Indrumar pentru Mesia.
cu alegerea viitorului parea de la sine inteles, in orice clipa in care esti treaz, constient, pe picioarele tale si cu capul pe umeri poti decide schimbarea, transformarea.
dar trecutul?
ei, da, uite ca se poate. mai experimentasem eu schimbarea trecutului in diverse modalitati, dar asta a fost cea mai tare. o chestie ca cea din imagine ar merita sa se afle in orice cabinet de psihoterapie alaturi de alte instrumente conventionale cum ar fi servetelele si sacii de box :)
ce e aia? ei bine, poate sa fie coconul din care ai influturit, exuvia lepadata la prima naparlire, placenta pe care o parasesti cand iesi din pantecul mamei... si in care poti se te intorci, sa reintri, sa experimentezi starea, iesirea, si, de ce nu, din nou intrarea, intoarcerea la originile individuale dupa cum ne invita o sugestiva injuratura romaneasca...
am intrat si m-am ghemuit din nou in spatiul stramt. m-am simtit pe mine, limitele, portile si pragurile, contactul cu lumea nebuna exterioara. mi-am dat seama cata experienta buna sau nebuna, extazianta sau frustranta poti acumula in interior, constrans la o comunicare neinteleasa, aberanta, in limbaje senzoriale nediferentiate si confuze... si cat de bine e sa iesi, sa-ti gasesti locul in lume, in marele puzzle imperfect caruia ii rozi colturile in oscilantul efort de adaptare/evolutie...
si da, poti schimba, poti chiar transforma. nu, trecutul de pana acum nu se sterge din diversele inregistrari universale si individuale. doar ca in propria memorie e reinvestit cu alte emotii. privirea inapoi se umple de intelegere, iertare si acceptare. si recunostinta pentru tot ce ai trait, indiferent cum.
10 comentarii:
Ma tenteaza schimbarea trecutului pe ici, pe colo, dar inapot nu m-as mai intoarce. Simt ca acolo nu a fost locul meu. Mi-am facut eu alt locusor, in timp. "Altul mai trainic si mai frumos", vorba cantecelului.
Si schimbarea viitorului mi se pare si mai interesanta, lucrez, lucrez... ;)
Si eu sunt "pentru" saci de bax, da, da !
(Am scris numai aiurea, dar intelegi tu ! :P)
Leo, da, oricum clipa prezenta e ceea ce avem, si trecutul si viitorul sunt in minte...
in lipsa sacilor de box sunt bune si batatoarele de covoare... cu covoare, evident, imbinand utilul cu placutul :)
Mai este o modalitate in care se schimba "pe bune" si "real" trecutul... dar nu iti spun tehnica. O stii deja, dar nu iti vine sa crezi ca e atat de simplu.
Priveste ce ti se intampla si ai sa vezi ca ai aplicat "secretul" nu numai o data in viata ta.
Na, ca ti-am dat de lucru. Si tie si celor care trec pe aici.... multi o sa te intrebe ce si cum, hi hi hi :D
Ce ma fac daca n-am covoare ? Bat... ce-apuc ? Sau pe cine-apuc ? :P
Si asta ar fi un soi de imbinare a utilului cu placutul. Si te-ai ancora si mai bine in prezent. Iaca. :))
ca si tine cand am citit "... sa alegi ... un trecut diferit" m-am intrebat cum e posibil asta?
dar ultimul paragraf mi-a dat si solutia :) (o asteptam cand am inceput sa citesc). intr-un cuvant, pentru mine e "acceptare".
imi place ideea asta: sa schimbi emotiile, sa refaci (schimbi?) totul in plan afectiv si emotional (poate si senzorial?)
Spiridusule, da, mi-ai dat... dar nu neaparat de lucru...
las ca vezi tu...
Leo, tu alegi pe cine :)
si cum...
John, trecutul fiind in mintea noastra, tot ce tine de minte poate fi schimbat...
si chiar urmele lasate de el in corpul nostru...
Ma uit, ma uit sa vad ce-mi pregateeeeeeeessssssttttiiiiii... ;;)
Trimiteți un comentariu