miercuri, 3 martie 2010

in loc de alte cuvinte

candva, intr-o seara, suparata pe cineva drag ii spuneam cuvinte. care sa lamureasca, sa explice, sa apropie, sa limpezeasca, sa restabileasca.
multe, prea multe cuvinte. si inutile, pentru ca mi le spuneam tot mie, celalalt nu era de fatza. chiar daca era.
cand am obosit si m-am hotarat sa rup ultimele fire care atarnau de o margine, mi-am dat seama ca norul de cuvinte imi intuneca perceptia. cum sa-l vad eu clar pe celalalt, cum sa inteleg diferentele care apropie si despart, daca eu priveam prin propriile cuvinte? din care eu imi facusem unelte, arme, iar celalalt scut?
si atunci am tacut, si nestiind cum altfel sa ma apropii am inceput sa ascult muzica pe care ii placea sa o asculte. si ca sa o ascult, mi-am facut loc si am lasat-o sa intre, sfasiind zonele unde impletitura de vorbe era prea densa. muzica a dizolvat restul.
nu, celalalt nu avea cum sa fie asa cum il vedeam eu in ultima vreme... oricum, nu il puteam vedea clar, doar ca filtrul de acum devenise mult mai suplu si mai permisiv.
n-a mai fost nevoie de altceva. nici explicatii, nici scuze, nici promisiuni. a doua zi, fiecare avea o alta atitudine.

10 comentarii:

Leo spunea...

Trebuie sa tin minte asta : muzica, deci. ;)
Cuvintele sunt uneori prea multe, uneori prea putine, niciodata indeajuns, observ.

giuliaszavo spunea...

Când nu se mai aude muzica, totul revine în vechea matca, a egoismului, drag Ajnanina.

Ieri am scris cuvinte care au ranit. Nu cred ca muzica ar fi putut sa lamureasca ceea ce simteam!!

Orry spunea...

Cuvintele sunt muzica pentru suflet! Uneori e rock alteori e balada!
Uneori te face sa dansezi alteori te arunca intr-un abis ...
Dar sunt intotdeauna necesare! Nu mi-a placut niciodata tacerea!

John Constantine spunea...

si la mine e asa. cand sunt suparat pe cineva ii spun cuvinte. in mintea mea.
gasesc frumos ca ai incercat sa-l intelegi ascultandu-i muzica.

ajnanina spunea...

Leo, da, niciodata indeajuns... de-aia ne jucam cu ele in toate sensurile, sa gasim cele mai potrivite combinatii...

da, muzica pe care o asculta un om te apropie cel mai mult de sufletul lui...

ajnanina spunea...

Giulia,
cand spunem sau scriem cuvinte dure, noi insine ne zgariem in ele... muzica ne poate face sa suportam mai usor :)

ajnanina spunea...

Orry, da, orice cuvant e mai bun decat lipsa lui.
tacerea e buna si ea uneori, dar numai cand intelegerea depaseste schimbul de cuvinte...

ajnanina spunea...

John, cam asa facem cu totii... in majoritatea situatiilor.
ni se pare ca celalalt ne-ar intelege daca il mai bombanim in gand o vreme :)
partea buna e ca uneori ne potolim, ne consumam frustrarea astfel... patea rea e ca uneori, dimpotriva ajungem sa ne certam sangeros cu propria imaginatie... :)
de-aia e mai buna muzica.

Mikka spunea...

Si uite-asa, muzica...
E din limbajul inimii. Fara pre-faceri, doar faceri... Si mult mai multe spunand decat cuvintele. Uneori, prin ce spune, poate intrece chiar si tacerea, alteori chiar si atingerea...
Muzica vine chiar din Inima...
Dar cand e "muzica, nu zgomot". :))
Frumoasa povestea asta, de muzica si magie...

ajnanina spunea...

chiar si atingerea?
poate ca da...