penultimul dar de ziua mea, păpușa

care nu și-a găsit numele. Sau l-a pierdut atunci când eu n-am reușit să o fac pe ea așa cum îmi imaginam. Au rămas un Z, un A și cam atât. Mi-a fost greu să o fac: multe mi s-au arătat, dar multe n-au vrut/putut să se arate, sau am înțeles abia după. Aș fi abandonat de mai multe ori, dar mi-am promis-o, și trebuia să o aduc pe lume. Câteva erori au mai putut fi reparate, altele ascunse. Celelalte, asumate, au trebuit să înfrunte și gura lumii. Mi-a devenit mai dragă, mai a mea, abia când unii i-au văzut diferențele față de ceea ce, în mintea lor, ar fi trebuit să fie o păpușă. Desigur, nu îi va intâlni vreodată :)