A noua stea a căzut pe pământ. A opta s-a mărit de spaimă și a rămas cu brațele întinse în încercarea de a o prinde. Celelalte șapte și-au strâns miezul în ele însele, înfigându-și mai bine colțurile în cer.
A noua stea își spală praful de pe piele. Nu îl simte al ei, ci al Pămâtului. Și totuși râul sclipește a praf de stele.
Iar cel care o privește vrăjit vede doar lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu