mi-am pastrat aici o parte din frunzele cazute toamna sau primavara sau oricand, si din cand in cand, dintre pagini mai cade cate una. ma uit la marginile ei si alta pare sa se potriveasca perfect acolo, ca si cand s-ar fi rupt in mod repetat de pe aceeasi ramura, in aceeasi clipa, in clipe diferite sau in vieti diferite.
si de cate ori scutur cartea de praf, vrand sa mai citesc ceva inainte de a o pune la loc, frunzele se aseaza altfel, si de fiecare aceea e conexiunea reala si cea mai plina de sens intre parte si parte, fara a putea sa fac saltul prin care sa am acces la intreaga imagine.
si ma recitesc in toate felurile, intelegand inca si inca, si inca putin si aproape deloc. si atunci, de ciuda, mai cad niste frunze iar eu alerg si le prind repede, scriu data pe ele si le pun intre foile cartilor. cele pe care inca nu le-am scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu