cand mi-e dor intr-un anume fel, deschid cutia cu voci si aleg una.
le-am ascultat de atatea ori incat cuvintele nu mai sunt importante. oricum, nu ele vorbeau cel mai mult, ci cei care intrebau. inchid ochii si las vocea sa mi se plimbe lent pe piele, indiferent de ritmul rostirii.
nu, te ascult in ritmul meu, acum doar timbrul e important.
astept anumite fraze, anumite inflexiuni, anumite momente cand vocile par puse pe dos, rasunand mai mult spre inauntru decat spre afara.
si ma prind de ele, alunecand si eu pentru cate o lunga respiratie in interiorul lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu