in ochiul tau, ma vad pe mine

sursa imagine

a devenit un gest atat de rar privitul in ochii celuilalt, atat de incarcat de teribile semnificatii ale vietii si mortii, fortei si vulnerabilitatii, dragostei si violentei, incat ne ferim.

ne ferim sa cautam privirea celuilalt, sa ne lasam prinsi de ea.

e visul si spaima patrunderii in intimitate, e oroarea de a nu fi prins cu sufletul in pielea goala.

astfel incat, cand doua fiinte constiente se privesc ochi in ochi, niciuna nu are de fapt acces la cealalta. ci fiecare priveste, ca intr-o oglinda, propria imagine. si se bucura sau se sperie de asemanarea intrezarita.

caci ne multumim sa ne credem asemanatori, si nu indraznim sa ne (re)gasim identitatea. propria identitate, nu prin proiectie, ci prin (re)cunoastere. si recunostinta.

discretie de echinox

cica a venit primavara. azi-noapte, un pic dupa miezul noptii.
ma tem ca inca sta la usa, vanturile tot mai matura casa. tot nepregatiti suntem.
eu as lasa-o si asa, sa creasca iarba si peste cele inca nematurate.
vreau frunze, vreau oxigen natural. cat se mai poate.

in cautarea chipului fericit

sursa imagine

Mi-am uitat chipul. Acesta pe care îl am acum nu e neapărat al meu, deşi îl port de multă vreme. L-am acceptat şi mă obişnuiesc continuu cu el, şi totuşi nu suficient cât să mă recunosc. Desigur, de-a lungul vieţii s-a mai schimbat. Şi la fiecare schimbare speram ca de data asta să îl regăsesc...
Uneori, în oglindă sau în ochii cuiva, mi se pare că îmi zăresc pentru o fracţiune de secundă vechiul chip. Cel de dinainte. În oglindă, imaginea luminoasă apare rar şi dispare repede. În ochii altuia... ei, aici depinde de multe...
Mi se întâmplă uneori să rătăcesc printre oameni căutând îndelung, şi să rămân cu privirea pironită în alţi ochi, rugându-mă şi rugându-i să nu-şi retragă prea repede privirea, să nu rupă prea repede contactul fragil. Nu înainte de a vedea... nu înainte ca pe retina mea să se aşeze strat după strat, imagini din chipul meu cel adevărat.
Au fost şi oameni-clipe când am primit mai mult decât am cerut. Alături de priviri, sau în locul lor am primit atingeri. Urme de degete pe obraz, urmărind contururi real-imaginare, degete care îmi inlăturau şi îmi adăugau strat după strat, modelându-mă intru speranţă. În clipa, caldă încă, în care mângâierile s-au oprit, am deschis ochii şi m-am privit în oglindă. Şi oh, chipul pe care l-am văzut atunci...

usi, porti, ferestre...

imagine: Juni Mond, Windows, fotocommunity.

si noi intre ele, prin ele, dincolo de ele, trecand de limite, de granite, depasindu-le.

cuvinte magice de deschidere, de inchidere, de trecere, de intrecere.

emotii cheie care te fac sa ingheti inaintea lor sau sa zbori prin ele.

bucurii ale atingerii, ale privirii de aceeasi parte, de toate partile.

zboruri, aruncari, trantiri, inchideri gingase, care mangaie aerul de langa noi sau ne trec adanc prin carne.

niste trepte din cand in cand, unele in sus, unele in jos... sau aceleasi, in spirala, in lipsa, in loc de.

drumuri intre ele, sprijin de tocul lor.

durerea trecerii de unele prea stramte sau ramase mici. reintoarcere, cautarea lor prin zidul pe jumatate daramat.

si privrea plina de iubire, de dorinta, de speranta catre un vesnic dincolo.

.

,,Suferinta este uneori inevitabila, si atunci cand trebuie sa suferim, putem accepta acest lucru, cu compasiune. Optzeci si patru de mii de usi se deschid catre adevarul inter-fiintarii, si suferinta este una dintre acestea. Dar exista si alte usi, printre care bucuria si iubirea-bunatate."

Thich Nhat Hanh, in prefata cartii ,,Fructele intunericului" de Joan Hailfax

observator :)

prima baba

prima baba, de 1 Martie. zapacita, abia smulsa din bratele inghetate ale lui mos Februarie, cautandu-le din priviri pe celelalte, ca stia ea cumva ca ar fi 9 sau 12 cu toatele. care aveau de urcat undeva, in primavara, pe muntele pe care s-ar face din nou tinere, primavaratice. inca nu-s, nici muntele.

cu primul cojoc pus pe dos, din care ies inca fulgii. cu mintea ravasita, din care ies ganduri si cuvinte aiurea.

cu snururi alb-rosii si tinichele marunte atarnate de ele, de care se impiedica.

o nebunie blanda, cu urme de speranta.

primavara, unde esti?