cand pleci in lume, sau pleci din lume nu faci decat sa strapungi membrana subtire pe care o credeai capabila sa separe eul de lume, lumea de nelume, eul de non-eu, oul de sfera, pielea de pamant.
e o durere de o clipa, apoi iti dai seama ca o data ce ai plecat, in timpul non-liniar, ai si ajuns.
cand ai inteles primul pas, restul sunt doar pasi ai dansului. iar dansul reuneste eul, lumea, pielea de piele, cerul de pamant. rotund, in spire din ce in ce mai largi.
cu toata dragostea, femeii care naste toate animalele... intru amintirea faptului ca e stapana lumii :)
4 comentarii:
... oooofff, surioara draga, cum ma faci tu sa rad printre lacrimi...
Uite, am pus mana pe parghie si am rotoglit bolovanul ala, care era "lumea impotriva"... :))
Si deja plec pe lumea asta noua, asa frumoasa si albastra, cum ai pus-o tu aici.
Si dansez de bucurie ca esti, ca suntem!
Vine repede si celebrarea, cu beatitudine cu tot! :)))
:))
dupa cum zicea si Lola, suntem gagici misto :)
jos cu bolovanii... la locul lor, in drum sunt doar pauze de constientizare :)
sa fie cu noroc si beatitudine!
la muti ani in noua viata!
Te pupez! Si multumesc!
Lia, frumoasa draga!
sa-ti fie bine in noua lume si sa te bucuri din toate puterile de tot ce poti!
Trimiteți un comentariu