am nevoie de fire de iarba proaspete pentru cusut gaurile lumi.
eventual si de petale de flori pentru locurile unde tesatura veche nu mai ajunge de la o margine la alta. si de o pisica, sa sperie soriceii care imi rod in continuare marginile.
si de o ramurica de alun, la capatul caruia sa insir atzele de iarba...
si de un cantec, sa-mi tina ritmul egal, si rabdarea aproape. multe-mi mai trebuie...
pentru ca e mult mai simplu sa arunc tesatura veche... doar ca prin gaurile ei se zareste doar vidul cosmic...
6 comentarii:
Si gaurile lumii au rostul lor; ce ai cu ele ;) ?
Dara, nimic, doar ca e iarna si aluneca...
:) gaurile alea fantoma.. da-ti drumul pe gheata, uneori "risti" sa-ti rupi doar un picior, nu pe amandoua. uneori e interesant sa stai intr-un picior, doar asa recuperarea celuilalt devine frumoasa... zic si eu sa nu tac... :)
calatoare draga, imi place simetria... si de-aia nu as vrea sa risc sa-mi rup nici un picior... :)
prefer sa stau intr-un picior doar daca pot sa il schimb cu celalalt destul de repede :) asa ca mai bine mai caut niste iarba :)
Suntem ceea ce gandim, tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre, cu gandurile noastre construim lumea... (Budha)
Daca te uiti in prapastie, si prapastia se uita la tine. (vechi proverb chinezesc).
Am gasit o melodie vesela a Marizei in dimineata asta, cred ca pentru tine statea acolo, s-o aflu si sa ti-o daruiesc:
http://www.youtube.com/watch?v=CC7qQIwPL_w
multumesc, minunato, pentru dar :)
sper ca privind in prapastie, sa o fac curioasa sa isi ridice fundul pana la mine, sa nu trebuiasca sa cobor eu... :)
Trimiteți un comentariu