printre urarile de sarbatori, o prietena mi-a dorit un drum luminos ca sufletul meu...
nu mi-l simteam prea luminos si ma gandeam ca... dar am inteles.
cum ii e sufletul omului, asa ii e si drumul. de luminos, de intunecat, de larg, de drept sau incalcit, de limpede sau de pustiu.
drumul se parcurge cu sufletul, acolo unde te duce sufletul. drumul se construieste cu sufletul. drumul pentru fiecare e creatia nostra, asa dupa cum Creatia e dupa chipul si asemanarea Lui. drumul e doar jocul sufletului pana se intregeste pe sine, pe Sine.
si Doamne, cat e de frumos!
8 comentarii:
deci... s-a facut lumina!
Ma bucur mult, minune de om!
Nu sunt de acord.
Si stii de ce ? Sufletul omului nu este luminos in sine. Poate arata astfel pentru anumiti clarvazatori, dar nu este.
Pentru ca el nu lumineaza cu lumina proprie, el reflecta lumina Vietii; asta in cel mai bun caz.
Iar drumul, la randul sau, nu este dat de Suflet, e dat de aceeasi Viata. Amu sufletul poate sa aleaga sa mearga pe el intr-un anumit fel, cu fata, alergand, taras sau chiar sa nu meraga deloc alegand mersul pe coclauri prin balti si noroaie spre nicaieri.
Totusi, e asa de frumos ce scrii. Ma face sa imi doresc sa fie adevarat.
Nota: sa fiu iertat pentru ca sunt asa carcotas; sunt in perioada depresiva a vietii mele.
DoarTu,
inca nu de tot, doar straluceste fisa tocmai picata :)
ba minune esti tu!
Darael,
Daca ai macar dorinte, depresia e pe sfarsite...
poate ca e asa cum zici. suna foarte logic... sau poate ca ceea ce eu numesc Suflet tu numesti Viata... cine stie...
drumul iti poate oglindi atat luminile, cat si umbrele, drumul - tovaras de drum.
drumuri sa fie..incolo, numai umbre :).
La multi ani,povestitoare draga!
calatoare draga, la multi ani si tie!
sunt drumuri, sunt si umbre.
daca stam cu spatele la soare, vedem umbrele. daca ne intoarcem cu fatza catre el, nu le mai vedem :)
Si ne bronzzzzzaaaaaaaaammmmmmmmmm :D
Darael, da, si ceea ce e mai important e ca strangem caldura :) si energie.
ca bateriile :)
Trimiteți un comentariu