in seara asta, pentru o ora-doua, mi-am simtit sarpele.
nu ma mai gandisem la el de cand l-am simtit intrand. l-am lasat acolo, stiind ca daca isi va gasi locul am sa stiu, daca nu, insemna ca nu era inca timpul lui...
nu l-am simtit trezindu-se, nu m-a trezit nici el cu zvarcoliri sau salturi bruste.
doar ca la un moment dat, uitandu-ma in oglinda, am vazut miscari care nu erau ale mele, ci ale lui. ca si cum eu eram cea care iesea la lumina la auzul sunetelor fluierului oriental si ale tobei, cu solzii lucind in lumina de seara.
nu l-am privit drept in ochi sa nu se simta amenintat. dar mi-am deschis coastele ca sa-i fac loc mai bine in trupul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu