întinsă pe suprafața apei, ușor zgâriată de nisipul de dedesubt. între mare, cer și pământ. între apă și apă, pentru că din cer cade ușor o ploaie rece. o simt cum se unește cu nisipul de dedesubt trecând prin mine, ca și cum aș fi cusută, țintuită, răstingnită de mal.
alunec spre somn, dar picăturile reci încă mă țin trează. incapabilă să mă mișc, încă simt.
dinspre plaja udă, pictorul se apropie cu pași leneși, și el în transa indusă de ploaie. se apropie suficient de mult ca să mă vadă și face un gest ca și cum ar da o perdea la o parte, poate fina perdea de picături. ploaia se oprește.
se așează pe o piatră, își scoate din buzunar carnețelul și acuarelele și îmi schițează ușor conturul corpului. deși ploaia a încetat, mă simt în continuare cusută de mal. pe sub pleoapele închise pulsează lumini, ca și cum apa din jurul meu ar fi străbătută de nervi minusculi, electrizați.
încet - încet, sub atingerea pensulei, corpul întreg pulsează.
pictorul stă câteva clipe pe gânduri, spală pensula în mare, o înmoaie în roșu și începe să umple conturul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu