literele de pe coperta cartii au in seara asta aceeasi culoare cu libelulele de pe bluza mea. ca si cum m-as fi imbracat in mod special ca sa o pot primi. ca atunci, cu multa vreme in urma, cand mi-am fardat pleoapele cu albastru ca sa citesc mesajul scris de un om cu ochi albastri.
la inceput nu mi-am dat seama. o carte, da, multumesc, o sa vad. apoi am inteles cum cartea asta ma astepta de cativa ani, pentru o iluzie. aceea ca o imagine din mintea cuiva se poate suprapune cu cea din mintea altcuiva. apropierea a fost ametitoare pentru o clipa, a adus cu ea ca o coada de cometa amintirea unei vieti si a unei lumi intregi care pentru o clipa isi apropie traiectoria de o alta. casa albastra de pe strada albastra, din lumea albastra - mare cat asteroidul ala cu trei copaci si-o floare.
am inceput sa citesc, ca si cum mi-as fi citit cu vocea celuilalt, cuvintele povestii pe care incepuse candva sa mi-o povesteasca... da, e ca si cum ar fi fost scrisa de el, ce minunat ca sunt mai multi oameni carora le place aceeasi carte, desi exista mai multe carti pe lumea asta decat oameni, si uite, uite cum intalnirile se produc, ca si cand ar fi de la sine inteles, firesc si natural, in ritmul cel mai potrivit...
cu mintea o clipa pe acelasi drum de litere si cuvinte ca o atingere prelunga, alunecand pe marginea somnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu