tiptil...

...se apropiau cuvintele.
m-au surprins intr-o seara, in care cautam un drum spre un portal care m-ar fi trecut (intr-o clipa, doream eu, dar a fost o lunga noapte) dintr-un loc in altul, doua locuri, doua gari cu acelasi nume.
si treceam pe langa un parc cu frunze multe care stateau sau cadeau, nu-mi dau seama, ca lumina era alta. si le-am auzit fosnind, si am dat alte ganduri mai incet sa le aud cum se tineau unul de altul, firesc, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. ca si cum n-ar fi fugit de atata vreme, lasandu-ma doar cu desenele si margelele.
le-am lasat sa treaca, facandu-ma ca nu le vad, nu voiam sa le sperii. ca eu, de fapt, cautam gara. si am gasit-o, si ele au mai stat o vreme cu mine.
oare ce le-o fi facut sa se intoarca si sa dispara iar?