vineri, 10 februarie 2012

albe

sursa imagine

l-am cules pe cand urcam niste trepte. un fulg dintr-o aripa de inger. semn. zambet.

ingerii zgribuliti, subtiri, pe tocuri inalte si cu fuste scurte, se incalzeau in jurul radiatoarelor.

cat se poate de umani, in momentele de pauza dintre plimbarile printre marea de inimioare si plushuri alb-rosii.

.

sub felinare, zapada are o culoare vag roz, oarecum organica. o imensa piele rece-rece. pasii mei apasati, insuficienti sa o trezeasca. e nevoie de o respiratie mai calda. ca dupa un pahar de vin fiert. sau macar de ceai fierbinte.

4 comentarii:

John Constantine spunea...

poate turnam tot vinul si ceaiul fiert si topim zapada asta imensa ca sa poata sa ajunga si oamenii acasa :)

ajnanina spunea...

John,

incepem cu ceaiul, poate reusim.
si dupa ce topim zapada, vinul ramas il dam sa-l bea :)

Mikka spunea...

... sau de cafea cu dragoste...

ajnanina spunea...

:)
facuta cu grija si bauta constient, cu fiecare inghititaura :)