pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
joi, 14 aprilie 2011
la fereastra
in fata ferestrei mele e singurul copac de pe strada ramas neinfrunzit pana acum. o singura ramura da semne de muguri. nu il grabesc, incerc sa ii respect ritmul. in schimb e plin de fructe zburatoare: vrabii, pitigoi, mierloi, cate o cotofana, cate o cioara. semne bune.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
pai... au inflorit pasari de primavara in el, e mai special.
Stie el de ce n-a inflorit pana acum...fiind mai sensibil il distrugea frigul. Asa, te va incanta atunci cand vremea ii va fi prielnica pentru a se devalui in intreaga lui spendoare.
oh, da, copacul acela, nu-l grabesti si bine faci, are ritmul lui, da, si... vezi tu, pasarile stiu ele sa-i umpla golul.., frunzele apar mai incolo cand o fi mai cald.
:)
dragele mele, va multumesc pentru incurajari.
am sa pun poze cu el cand o sa se imbrace cat de cat :)
pana atunci transmit vrabiilor si celorlalte fructe gandurile voastre bune :)
Un copac mai sceptic!... Sau e suparat, ceva il roade.
Poate ca totusi se va hotara, in cele din urma, sa infrunzeasca!...
Acuarele,
da, cred ca e mai sceptic... ce oglinda imi intinde...
sper sa infrunzeasca totusi.
am incredere in el ca va face tot ce poate :)
N-am citit de multă vreme un PA-haiku (altfel cum săi zic?) atât de fain.
Calin, ma bucur de clipa treceri tale...
Trimiteți un comentariu