transFORMAre

ma rog, nu-i chiar asa de simplu sa treci dintr-un corp in altul, nici macar atunci cand te cheama mormoloc sau omida, cu atat mai mult cand ti se pare ca trebuie sa lasi in urma un corp intreg, matur, fixat in obisnuintele supravietuirii de la acel nivel.

doar ca, ajuns la marginea nivelului nu prea ai de ales; cale de intoarcere nu exista.

abia ma obisnuisem cu otrava de pe propria-mi limba bifurcata, pe care mi-o muscam ca sa nu-i musc pe ceilalti, ca de sub pielea solzoasa, din ce in ce mai uscata, mi se rasucesc alti muschi care imi fac saltul diferit. acum ma hranesc cu otrava la un alt nivel, dar e un nivel superior de la care imi cresc perceptii noi. apare gustul, auzul se rafineaza, ochii, desi tot gabeni reflecta diferit realitatea vazuta de deasupra frunzelor. lumea capata incet-incet a treia dimensiune spatiala si temporala, iar rasucirii i se adauga saltul.

voi trece si peste asta... prin asta... si in urma mea vor ramane si aceste umbre si masti.

noul isi va pierde valoarea de nou prin permanentizare, transformandu-se in innoire continua.

jungla, desi veche e permanent noua, iar acum, animalul pe care-l reprezint, din varful lantului trofic, din varful marilor arbori si al celui mai inalt si adanc dintre ei, propriul arbore genealogic, are grija ca metabolismul timpului, spatiului sa se mentina accelerat.