sâmbătă, 14 august 2010

nu stia...

sursa imagine
ca urma sa o ia inca o data de la inceput... nu şi-a dat seama ca crescuse.
la inceput era doar presiunea si nevoia de a-si freca botul de ierburi si pietre...
apoi, vederea i se incetosase si ochii incepusera sa il usture.
unduirile devenisera dureroase, miscarile pana atunci firesti erau din ce in ce mai dificile. propria piele il strangea, iar presiunea din interior crestea din ce in ce mai mult.
si nu mai stia incotro merge.

pana cand, intr-o zi, ceva a plesnit. si a simtit din nou, proaspat, mirosul lemnului de care tocmai isi frecase botul.
apoi parca simtea cum incepe sa alunece iarasi, desi miscarile inca nu erau ca inainte. cate un zvacnet mai puternic ii aducea o unda de racoare pe solzii incinsi.
o aruncare spre inainte il facu sa ii cada ceva de pe ochi si sa vada din nou. apoi stiu ca mai e putin si va fi din nou el insusi, din nou suplu si flexibil, unduios şi lucitor.

iar trecutul avea sa ramana in urma, la un loc cu frunzele moarte.

8 comentarii:

DoarEu spunea...

multumesc pentru lectie!

voi lasa trecutul in urma, sa nu ma mai bantuie.

ajnanina spunea...

lasa-l, duca-se! :))
o sa vezi ce libera te simti...

Andreea spunea...

Exuvii....intr-o vreme aveam nevoie de exuvii dese! Uitasem cum e, multumesc de reamintire!

ajnanina spunea...

Andreea, e minunat cand o faci constient, da e grozav si sa te lasi surprinsa...
iar din exuvii, distilate un pic, iese literatura de buna calitate :)

Mikka spunea...

... simtirea asta din nou, din lanutrul noului, ce minunata e!
Si vederea cea noua...
Tare frumoasa descriere a trecerii prin schimbarea de invelis!

Trecutul ramane in urma, cu frunzele moarte, sa fie mestecat de pamant ca si ele si sa dea noua viata viitorului, celor ce vin...

ajnanina spunea...

Mikka,

da, e minunat... inca trece repede, asa ca as putea sa zic si eu, ca Andreea ca e nevoie de exuvii dese...

starea asta de nou e rezultatul taberei si ultimului antrenament... corpul a inceput sa inteleaga ceva pe limba lui :)
si-i place...

petra spunea...

...... privesc si nu stiu daca invelisul, acum abandonat, n-a nascut ce continua sa alunece, nou, intro curgere stiuta.... de CINE stie....

ajnanina spunea...

Petra,
nici eu... dar sunt tare curioasa sa aflu :))