roua

later edit:

pentru ca mi-ati adus aminte de vara, am sa va impartasesc reteta - cum se face roua...

- se iau doi pumni de rasuflare de dupa o alergare de noapte - de cal alb inaripat, de inorog sau de magar alb si pufos cu ochii ca bomboanele si botoc de catifea umeda

- se arunca peste iarba de sub un copac falnic, numai bun de imbratisat

- gandurile cele mai incinse se presara peste, printr-o sita rupta, facuta din par de vrajitoare (pentru ca pieptenii de vrajitoare sunt greu de furat, se urmaresc locurile pe unde vrajitoarea s-a incurcat printre crengi - sunt suficiente trei fire)

- apoi se ia sufletul propriu si se scutura bine, ca sa se faca picaturi rotunde.

gata roua! daca indraznesti, se ia apoi trupul si se tavaleste prin toata chestia asta, pana se acopera, ca un snitel, de minunatii care te fac indiferent la stupiditatile zilei care abia incepe :))

p.s. e bine ca prima data cand incercati, sa fiti singuri. asteptati sa plece chiar si magarul...