pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
luni, 26 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Harnicute albinele nu ca mine ca urmeaza -sper sa nu - sa fiu exmatriculata. :((
:((
:((
DoarTu,
sufletele se ofilesc sub matricolele lipite pe ele...
da n-ai tu sansa exmatricularii, esti prea constiincioasa!
activitatea e buna, da sa nu se transforme in munca! :)))
tu vezi ca si albinutele trudesc sa fie in grafic cu livrarile? :)
April :)))
cand am iesit sa le pozez eram intr-o pauza in care voiam sa uit de orice livrare :))
da ele isi castigau nectarul direct cu gura, si zumzaiau, si era cald, si mirosea frumos...
acum, seara, bujorii erau inchisi ca si cum ei nu stiau nimic...
si cred ca si albinelor le e bine...
bujorii mei nu s-au imbujorat inca si nici nu stiu ce culoare au! si albinele tale sunt sigur mai frumoase.
Simona draga, e o mare diferenta. bujorii tai sunt in gradina ta, ai mei sunt in Gradina Botanica.
or sa te faca fericita, indiferent de culoare :)
iar albinele sunt superbe oricand, oriunde...
citind reportajul... m-am gândit la tine! Te simteam pe tine si chiar ma întrebam ... parca ar fi Ajnanina!
Giulia,
toti suntem unul, una...
pe tine nu te vedeai? :))))
ce magnifice sunt albinele,in mare parte datorita lor exista flora prin existenta lor exista continuitate,omul ar putea invata multe din asta,daca ar dorii sa o faca,dar ce a ce face este sa distruga orce tip de continuitate naturala,vezi defrisari cu ale ei urmari,intoxicarea mediului si a erului si acuma se mira ca o duce rau,ma mir cat de mult ne poate suporta mama TERRa,cred ca suntem prea putini ca mine ca tine sa mai putem face ceva fizic poate doar in plan spiritual,ma bucur ca nu sunt zingur colega.
Carol, nu esti singur, nu suntem singuri, si albinele sunt cu noi :)
Trimiteți un comentariu