uneori intuitia spune ca urmeaza sa se petreaca ceva special. in bine sau in rau. uneori, asta ajuta. alteori, e doar asa, o umbra de ceva ce capata abia dupa, o semnificatie.
uneori e o accelerare sau o intarziere a evenimentelor sau o premonitie.
azi ma pregateam sa merg spre ceva ce-mi dorisem de mult sa vad si sa aud. sau mai bine zis sa privesc si sa ascult. sa intalnesc. si nu reuseam sa plec. ma invarteam, mai verificam una-alta. sau pur si simplu stateam in asteptarea... a ce? nici urma de fervoare, nici intensitatea anticiparii lucrului indelung dorit.
oare nu trebuie sa ajung? sau nu in clipa aceea, ci mai tarziu? zgomotele orasului disparusera aproape complet, in jurul meu doar lumina si contururile verzi. la un moment dat nu mai conta daca ajungeam sau nu, si chiar intrebarea referitoare la sensul starii fara sens disparuse. am ajuns la timp. dupa ce evenimentul a inceput, am rasuflat usurata. fusese doar o exemplificare a trairii non-liniare a timpului, despre care ascultam acum...
6 comentarii:
Există momente de detensionare ce par nefireşti, atâta timp căt ritmul vieţii a fost mereu susţinut. Pauzele astea generează suspiciune şi da, te pot pune pe gânduri. Dar nu e musai să prevestească ceva. În cazul unei premoniţii, instinctul va căuta mii de soluţii prin care să te facă să-ţi pui, realmente, întrebări. Cel puţin la mine, aşa a funcţionat...
Adi, asa e, si felicitari pentru instinctul sanatos...
uneori la mine nu functioneaza, asa ca nu imi pun totdeauna intrebarile cele mai potrivite.
da... si eu patesc adesea. si-m folosesc. dar, uneori ma agita enorm, incat am nevoie de calmante.
bucurie in suflet si zambet pe chip!
DoarTu,
daca te agita asa, e un tradator consumator de resurse... cu ce l-ai putea pacali?
Mi s-a intamplat si mie sa ajung intr-un "loc" si sa am senzatia ca nu e tocmai momentul potrivit.
Acuarele,
da, se intampla... si uneori nici nu-ti dai seama daca e devreme sau tarziu...
Trimiteți un comentariu