un secret si un pahar cu apa, va rog. apa simpla? minerala!
iau secretul si paharul si ies pe strada. nu am avut niciodata nevoie de reteta, am in priviri semnul acela care spune ca pot sa inghit orice. pot sa il rontai incet sau sa il pun pe limba - uneori chiar sub limba si sa ma plimb apoi pe strazi ore intregi fara ca nimeni sa banuiasca.
uneori, impreuna cu cei asemenea mie, dupa ce luam cate o doza ne plimbam tacuti mana in mana si ne strangem mainile cu putere atunci cand simtim ca ametim. daca e prea amar, putem lua o ciocolata dupa. sauo cafea, daca e prea dulce...
uneori ne privim ametiti, si, dupa ce a trecut faza maxima ne sarutam lung, pentru a schimba impresii.
ah, sarutul acela in care il primesc pe el si tot arborele de senzatii, emotii si ganduri pe care le-a crescut in timp ce ne plimbam, singuri si impreuna cu toata lumea...
ah, secretul acela in acelasi timp pastrat si impartasit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu