iubire infinita, mare dilema...

am primit iubirea infinita pe mail, intr-un attach.
la inceput m-am strambat, neincrezatoare, apoi am inceput sa ma minunez de performantele yahoo. de care pana atunci nu credeam ca poate sa duca atat.
n-am indraznit sa descarc atasamentul. daca nu incape in laptopul meu? care are si ele limitele lui; e, vai, destul de finit. cu spatiul liber la minim. daca se ataseaza de mine si n-o pot duce? daca e doar un atasament banal iar cel care a raspandit-o, nepricepandu-se, i-a pus numele de iubire?
sa risc? mai bine nu :)

dragul meu drag, grabit-inflorit...

in graba nebuna de a fugi in (de) lume :))

cand fugi in lume sau de lume in miez de noapte ce oare iti mai iei cu tine?

cu siguranta ca nu capul, caci gandurile sunt cele care torc si tzes lumea care iti devine de nesuportat.

dar se pare ca nici alte maruntisuri cum ar fi pantalonii nu mai sunt importante... ii poti lasa jertfa lupoaicei flamande care voia sa te muste de fund...

de veghe langa ceainic

exista ceaiuri a caror aroma nu poate sa fie descrisa. pentru ca nu e o aroma unica, ci o gama intreaga de senzaţii complexe: din momentul in care ghemul de iarba si floare uscata a fost scufundat in apa fierbinte si pana cand ultima picatura a trecut de pe buzele cestii pe buzele tale, in fiecare clipa e un alt parfum, un alt gust, o alta caldura, un alt mister.

iarba si floarea se deschid treptat, eliberand cu zgarcenie esenta lor pretioasa.

cescuta e mica, pentru saruturi repetate: unele pure, altele indulcite cu zahar sau miere, unele fierbinti, altele abia aburinde.

si incerci cu fiecare gura sa afli secretul... cand esti foarte aproape, ceaiul s-a terminat.

iarba uda si floarea de pe fundul ceainicului au obosit tot spunandu-ti...

...si mai ales reintoarcerile...

dantela gri

lumina de pe drum

printre urarile de sarbatori, o prietena mi-a dorit un drum luminos ca sufletul meu...

nu mi-l simteam prea luminos si ma gandeam ca... dar am inteles.

cum ii e sufletul omului, asa ii e si drumul. de luminos, de intunecat, de larg, de drept sau incalcit, de limpede sau de pustiu.

drumul se parcurge cu sufletul, acolo unde te duce sufletul. drumul se construieste cu sufletul. drumul pentru fiecare e creatia nostra, asa dupa cum Creatia e dupa chipul si asemanarea Lui. drumul e doar jocul sufletului pana se intregeste pe sine, pe Sine.

si Doamne, cat e de frumos!

de-ale noului an

implicaţii ale teoriei triunghiulare a iubirii a lui Sterneberg in toate domeniile vietii.
de gasit echilibrul intre intimitate, pasiune si implcare in orice zic si fac. de sporit ce lipseste. si de impacat cu celelalte.
later edit:
ca si azi. soarele, luna si pamantul, in sfarsit intalnite.
asta e partea buna, faza e ca se umbresc unul pe altul si dau eclipse. sau poate ca nu se poate altfel cand dupa atata goana pe cer se intalnesc? chiar si dupa 12 ani?

metalimbaj

un metalimbaj in care cuvintele, frazele sa ia rolul literelor, totul rasucit intr-o realitate de nivel superior in care fiecare idee poate fi infinit modulata, interpretata, inteleasa, iar in cele din urma, revelatia: sinteza tuturor frazelor, cuvintelor - sunetul primordial, sclipitor, raspandindu-se in intreg universul.

si invers. tot ceea ce ai spune intr-un an, intr-o viata, de dat mai departe printr-o singura rasuflare. toata gandirea intr-un cuvant. tot sufletul intr-un sarut. si de la inceput, noua lume.