(eu sunt aia cu bulina luminoasa bleu, in stanga spate :)))
,,Nu intoarce spatele viitorului posibil inainte de a fi sigur ca nu ai nimic de invatat de la el. Esti intotdeauna liber sa te razgandesti si sa alegi un viitor diferit sau un trecut diferit." - zicea Richard Bach, in Indrumar pentru Mesia.
cu alegerea viitorului parea de la sine inteles, in orice clipa in care esti treaz, constient, pe picioarele tale si cu capul pe umeri poti decide schimbarea, transformarea.
dar trecutul?
ei, da, uite ca se poate. mai experimentasem eu schimbarea trecutului in diverse modalitati, dar asta a fost cea mai tare. o chestie ca cea din imagine ar merita sa se afle in orice cabinet de psihoterapie alaturi de alte instrumente conventionale cum ar fi servetelele si sacii de box :)
ce e aia? ei bine, poate sa fie coconul din care ai influturit, exuvia lepadata la prima naparlire, placenta pe care o parasesti cand iesi din pantecul mamei... si in care poti se te intorci, sa reintri, sa experimentezi starea, iesirea, si, de ce nu, din nou intrarea, intoarcerea la originile individuale dupa cum ne invita o sugestiva injuratura romaneasca...
am intrat si m-am ghemuit din nou in spatiul stramt. m-am simtit pe mine, limitele, portile si pragurile, contactul cu lumea nebuna exterioara. mi-am dat seama cata experienta buna sau nebuna, extazianta sau frustranta poti acumula in interior, constrans la o comunicare neinteleasa, aberanta, in limbaje senzoriale nediferentiate si confuze... si cat de bine e sa iesi, sa-ti gasesti locul in lume, in marele puzzle imperfect caruia ii rozi colturile in oscilantul efort de adaptare/evolutie...
si da, poti schimba, poti chiar transforma. nu, trecutul de pana acum nu se sterge din diversele inregistrari universale si individuale. doar ca in propria memorie e reinvestit cu alte emotii. privirea inapoi se umple de intelegere, iertare si acceptare. si recunostinta pentru tot ce ai trait, indiferent cum.