transfer

ei, genul asta de transfer se poate face doar in transa, nu avem timp pentru initieri complete si complicate, zise el, apropie-te.

ma apropii un pic nedumerita, e vorba doar de transfer de informatie, nu e o transformare completa, as putea sa-i spun pur si simplu ce vrea, doar ca nu am cuvintele la mine.

stai putin, ce vrei de fapt sa-ti spun, nu mai putem astepta putin, tu ai transa la tine? ai de-aia buna, din care e suficent o privire sa ma dizolv? nu vreau sa doara...

imi zambeste si ma ia de mana. da, am. ma linistesc si ma asez langa el, asteptand sa inceapa dizolvarea. imi ia ambele maini in mainile lui si ma priveste. imi asez si ochii in ochii lui (as fi putut sa-i privesc doar mainile, dar in genul asta de transa raman pe jumatate treaza si ii alunec incomplet din conexiune, si ne dor ochii pe amandoi dupa aia).

pupilele i se dilata si murmurul incepe. in ritmul acela usor, vibrat, ma apropii de marginile irisului si intru pentru inca o data prin pupila largita. ii mangai irisul cu buzele, dar nu insist, ma strecor toata prin deschidere si ii soptesc sa inchida pleoapele. ii raman usor intredeschise, las sa fie mai usor cand ies.

ma indrept spre nervi, unde ma ghidez dupa flashuri. stiu ca acelea sunt gandurile, stiu ca si ale mele arata destul de asemanator, doar ca eu le vad pe ale lui iar ele le simte pe ale mele. ma simt vazuta in intregime, sunt toata in ochii lui si nervii ii vibreaza. astept ca gandurile lui sa ma dizolve treptat. ceva din mine la care nici eu nu am acces in mod constient poate servi ca liant pentru gandurile lui. nu, nu merge pe dinafara, trebuie sa intru cu totul in el. 

simt clipa lui de extaz in momentul in care gaseste si incep sa inot inapoi. poate prea repede pentru el, nu m-am lasat complet dizolvata, asa e, ma grabesc de fiecare data sa ma coagulez la loc. extazul meu urmeaza, de obicei apare in momentul in care ii ies din ochi si ma intorc intre priviri, e momentul in care ma priveste din afara. ii mangai din nou irisul cu buzele cand ies, extazul meu se apropie, ma strecor usor printre pleoapele lasate,  si ma asez din nou in fata lui. mai vibram o vreme impreuna, ne linistim.

ne privim lung, cautand sa vedem in ce masura ne-am pastrat individualitatea. ca si cum ar mai conta... in clipa asta nu conteaza, dar va conta, desigur, dupa separare, cand o sa ne cautam fiecare gandurile in sine si in celalalt.  

ai gasit? cred ca da, zice el, daca nu, mai vedem, ne vedem in seara asta, da?

sigur, zice o parte din mine ramasa in mintea lui, da, avem mult de recuperat...