Mă strecor între trupuri, amândouă cu spatele la mine. Simt căldură dintr-o parte, răceală din cealaltă, inimile bat una mai tare, una mai încet. A mea a stat pentru câteva clipe lungi.
Te-aș întoarce cu fețele una spre cealaltă, dar fiecare trăiește din privirile celor din jur. Mă strecor treptat pe sub piele. Spre partea caldă, deh, om sunt și eu. Mă încălzesc puțin, te încălzești încă puțin, cealaltă față face o grimasă rece. Scot o mână la suprafață, trag puțin din tine către noi. Merge, dar nu ar fi mai bine să mergem din noi către tine? Hm, nu.
Rămânem pe loc, ies să respir, în spațiul rămas se trecoară repede un alt corp din cele care gravitau în jur.
Derută: cu cât mai multe aproape, cu atât mai puține în față, hrana intravenoasă nu are gust, deși poate lungi viața. Eu vreau să trăiesc, eu vreau să mă ascund, eu vreau să fiu văzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu